Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Se află pe Calea Eroilor -pe axa ansamblului Monumental „Calea Eroilor". De această biserică a ţinut seama şi Constantin Brâncuşi când a amplasat în 1937-1938 operele sale în aer liber.

S-a construit pe locul unei biserici mai vechi din lemn despre care voi aminti mai jos.

Temelia actualei biserici care are hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel s-a pus la 8 septembrie 1927. Construcţia a durat, cu întreruperi, timp de 15 ani. între 1927 - 1930 s-au făcut modificări la acoperiş, pridvor, intrări, ferestre şi supraînălţarea zidului exterior la acelaş nivel, iar între 1936-1937 lucrările de tencuire, mobilier şi pictură.

Biserica este zidită în formă de cruce. Tencuiala, imitând calciovechio este făcută cu pietriş, iar suprafaţa este cernită.

Pictura, în stil neobizantin, a fost executată în fresco de renumitul Iosif Keber din Târgu-Jiu.

Sculptura pe stejar afumat a fost lucrată de profesorul Ion Keleş şi fabrica Tadici - Alexandrescu din Târgu-Jiu.

Executarea lucrărilor a fost îndrumată de arhitecţii Păunescu Anghel, Anastasescu Ion şi Doppellreiter între anii 1936 - 1937.

Sfinţirea ei s-a făcut la data de 7 noiembrie 1937 de către înalt Preasfinţitul Patriarh Miron Cristea şi de Episcopii Vartolomei al Râmenicului şi Nifon al Huşului.

Pentru realizarea acestei biserici au contribuit până în 1932 Nicolae şi Măria Drăgoescu, preotul Iacob şi Măria Cureleanu, Primăria oraşului şi alţii.

După 1935, mari donatori şi susţinători au fost: Arethia Tătărăscu, Prefectura Judeţului Gorj şi Ministerul Cultelor. Pentru adunarea fondurilor s-au preocupat: Nicolae Hasnaş, Gr. Mitescu, Iancu Miile, Ion Ispăşescu, Ion Dumitrescu Tache Sîrbulescu, Mihail Giurconiu, şi Pr. Gr. Constantinescu.

înaintea actualei biserici Sfinţii Apostoli, pe la 1747 exista o biserică de lemn numită Biserica de la Câmp deoarece se afla în marginea de est a oraşului. Era o biserică în formă obişnuită a bisericilor, de proporţii mici, deoarece pe atunci oraşul avea populaţie puţină. Era biserica principală a oraşului înainte de catedrală. La această biserică au alujit protopopul Andrei Schevofilax, 1793 şi fiul său protopopul Constantin Hartofilax, neîntrecut maestru în muzica bisericească.

Biserica respectivă s-a prenoit în anul 1852. Din păcate nu se observă pe pereţi chipul vreunui ctitor. Totuşi dintr-o cazanie tipărită de episcopia Râmnicului la 1748 se vede scris pe mai multe file cu mâna proprie de către Radu Cupeţu ctitor (care a fost ctitor şi la Sfinţii Voievozi).

Vechea biserică avea şi ea o curte în jurul său unde se găseau chilii şi cimitirul care a funcţionat până la 1870. înainte de 1831 exista aici o şcoală de panachizi. Istoria pomeneşte despre existenţa câtorva pietre funerare care aparţineau unor persoane mai înstărite: una din 1839, alta din 5 aprilie 1846, a treia din 1858 şi a patra din 14 septembrie 1865. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu ele, după desfiinţarea curţii şi cimitirului.

Biserica este monument de arhitectură.