Mestesuguri traditionale din Gorj

1.      Lemnaritul

 Asa cum se specifica in lucrarea “Tezaur de arhitectura populara din Gorj” a autorilor Florea Stanculescu, Adrian Gheorghiu si Paul Petrescu. Editura “Scrisul Romanesc”: “Satele mosnenesti erau stapane pe munti si paduri, avand la indemana lemn bun de constructie”.

Bogatia padurilor si varietatea esentelor au facut in ca Gorj sa infloreasca o adevarata civilizatie a lemnului, materie prima din care se durau nu numai case si acareturi, ci si mobilierul, precum si o gama foarte mare de unelte, vase, mijloace de transport etc.

2.      Dulgheria

Este mestesugul prin care meseriasii executa lemnaria pentru case, anexe gospodaresti, biserici din lemn, etc.

Bisericile – Tot mesterii dulgheri au ridicat si bisericile de lemn din Gorj, adevarate monumente de arhitectura. Ele aveau forma de nava cu absida altarului in continuarea peretilor laterali ai naosului, frecvent construite in partea stanga a Jiului. Alt tip de biserica din lemn este cel cu naosul si pronaosul acoperite pe toata lungimea lor cu un semicilindru continuu (Bisericile din Toropi-Balanesti, Dealul Ocii-Pojogeni, Slavuta).

Podurile gorjului – Continuarea drumurilor era asigurata, la trecerea cursurilor de apa, prin poduri. Stolnicul Constantin Cantacuzino (1700), Schwantz (1721), C.M. Roth (1771), F.Y. Ruhedorf, au insemnat pe hartile lor, principalele poduri intre care si cele din Gorj, del a Targu Jiu, Racovita si Tantareni.

Manastirile au obtinut danie domneasca pentru incasarea de taxe de trecere peste poduri (vama de vad sau brodina). La sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX, la Targu Jiu erau trei poduri principale peste apa Jiului.

Mesteri dulgheri – din documentele scrise si din inscrisuri sapate sunt cunoscuti lemnarii gorjeni din sec. XVII – al XIX. Astfel un act datat 7 decembrie 1601 mentioneaza pe lucratorii de la Schitul Stramba-Jiu-“ zugravul Matei si mesterul Groze.

3.      Sindrilaritul

Casele, bisericile si anexele gospodaresti din lemn au fost acoperite odinioara cu sindrila, confectionata in Gorj inca din evul mediu. La Vaidei (Stanesti) cercetatorul Alexandru Stefulescu confirma “faima sindrilarilor” din localitate. Gorjenii confectionau sindrila mai ales  din lemn de rasinoase, dar si din fag ori stejar. Toamna tarziu si iarna cand seva era mai putina, lemnul se taia in bucati, fara noduri, la dimensiuni de 50-70 cm. Bilele erau sparte cu spargatoarea in sferturi, folosindu-se pana si maiul. Din sferturi se scoteau. fasii (10-20 bucati, in functie de grosimea sfertului). Fasiile erau prelucrate pe fibra cu cutitoaia in capra de tras sindruila unde lemnului I se dadea forma de coada de randunica, rotunda, cu mot, dreapta.

4.      Tamplaria

Tamplarii confectionau prispele caselor, ferestrele, usile si mobilierul interior. In monografii ale localitatilor gorjene au fost prezentati si tamplarii. Autoriul Titu Panisoara in monografia “Municipiul Targu Jiu” consemneaza amplasarea principalelor ateliere de tamplarie din Targu Jiu: pe strada Calea Eroilor, pe strada Transilvaniei sip e strada Tudor Vladimirescu

Preda Ghe. Ilie  este recuoscut intre cei mai mari mesteri in prelucrarea lemnului.

S-a nascut in anul 1932 in Musculesti, comuna Saulesti. A deprins tainele meseriei de templar la Scoala de Arte si Meserii din Filiasi, unde a invatat 4 ani. Dupa absolvirea scolii a lucrar la Barbatesti impreuna cu tamplarii Neamtu Grigore, Chigiu Gheorghe, Tunsanu Gheorghe si Calotescu Simion. In anul 1959 s-a angajat maistru instructor templar la Scoala de Meserii Targu-Carbunesti unde a lucrat 2 ani.

            Intre anii 1963-1964 a fost seful atelierului de tamplarie de la Antrepriza Constructii Hidrotehnice, Baraj Rovinari. Din 1965 pana in 1968 a fost inspector control de stat la productia mobilei de export de la C.P.L. Targu Jiu.

            In anul 1968 s-a inscris la Scoala tehnica de maistri din cadrul Trustului Constructii Industriale Craiova iar dupa absolvirea ei pana la pensionare in anul 1991 a lucrat ca maistru principal la Trustul de Constructii Santierul 4 Vadeni-Gorj. Ca salariat al Santierului 4 a condos o echipa de tamplari la executarea de constructii in Siria si Libia.

            Dupa pensionare lucreaza tamplarie la domiciliu, fiind unul dintre meseriasii cei mai cautati in Gorj, dar si in Dolj ori pe Valea Prahovei unde a executat mai ales usi sculptate.

5.      Confectionarea mobilierului taranesc

Marea maiestrie a tamplarilor rudari era dovedita in confectionarea mobilierului: lazi de zestre, ornamentate cu motive geometrice colorate.

Centrele principale de confectionare a mobilierului din lemn  au fost in Gorj la: Polovrgi, Novaci, Baia de Fier, Buduhala, Albeni.

Lazile de zestre confectionate in Gorj sunt cu capac plan si au in componenta: peretii, realizati din mai multe scanduri, capetele (partile laterale), capacul (limitat de capatarie), fundul lazii si cele patru picioare.

Rudarii erau specializati in confectionarea lingurilor, fuselor, blidelor si albiilor. Ei foloseau ca materie prima lemnul de esenta moale: salcie, plop, tei.

Albierii – confectionau alibi pentru rufe, alibi de framantat malaiul, molde (pentru sprijinitul vinului la zdropcire), troace, valaie.

Lingurarii – erau in general rudari, dar in multe sate gorjene (Polovragi, Novaci, Albeni) si taranii confectionau linguri.

Spetarii – pentru tesutul covoarelor, scoartelor, velintelor, costumelor era nevoiede spete de diferite marimi. In Gorj acestea s-au confectionat in localitatile Arcani si Lelesti.

Crucerii – dupa traditie, la inmormantare, pe directia capului mortului, se infingea in pamant stalpul, cu o inaltime de circa 1,5 m si partea superioara antropomorfa. Crucile din cimitirele gorjelne erau simple, imbinarea celor doua parti facandu-se prin taiere si imbucare iar fixarea lor se realize prin folosirea cuielor.

6.      Dogaritul

Dogarii sau mesterii care confectioneaza vase din doage ori le repara pe cele stricate. Ei erau mai numerosi in satele din zonele viticole ale judetului.

“Acest mestesug este foarte vechi, a aparut atunci cand omul a trebuit sa depoziteze lichide ce trebuiau transportate sau pastrate mai mult timp. Vasele de lemn folosite de om in acest scop sunt: vadra pentru apa, ciubarul pentru tinut branza, hardaul pentru muraturi, pentru transportat prunele fermentate, comina, steantul pentru caratul branzei de la munte, pe cai.

In documente, aceasta activitate, era semnalata de Paul de Alep cand a vizitat Manastirea Tismana, in pimnita careia se afla un butoi de marime uriasa.

7.      Rotaritul

Rotarii erau mestesugarii cre la sate construiau carute si care ori piesele pentru schimb la aceste vehicule gospodaresti taranesti.

Mestesugarii rotary confectionau piesele componente ale unui car sau ale unei carute din esenta de lemn cea mai potrivita rolului in angrenajul vehicului.

Rotarii se foloseau pentru a realize partile componente ale carului de mai multe unelte: secure, barda, strungul cu pedala, strungul de mana, custura, sfredel, dalti, scaun de rotarie, tejghea, cutitoaie, razboi pentru spitat, etc.

8.      Fauritoarea de instrumente populare de suflat

Gorjenii sunt mari iubitori ai cantecului popular. Cei din zonele submontane se ocupau cu cresterea vitelor.

Pastorii isi mangaiau singuratatea cantand din fluier. Fluierele se confectionau mai ales din lemn de prun, frasin, cires, salcam, care se crapa cu securea in lungul fibrei si se lasa la uscat. Mesterul dadea lemnului uscat forma cilindrica, folosindu-se de barda, pentru fasonat si de cosor. Lemnul era taiat la dimensiunea fluierului. Bucata astfel obtinuta se gaurea cu sfredele de marimi diferite, pana spre capatul inferior, iar pentru strapungere se folosea o dalta.

Primul fauritor de insturmente populare de suflat din zona Crasna a fost Golea Constantin zis Boroncea.

9.      Olaritul

Descoperirile arheologice au dovedin ca inca din perioada paleoliticului locuitorii din tinutul de astazi al Gorjului si-au confectionat vase ceramice.

Ceramica geto-dacica si romana descoperita la Costeni, polovragi, Rosia de Amaradia, Vart, Valea Desului, Turburea s.a. a fost adusa la Muzeul Gorjului.

Au aparut numeroase centre ceramice in judet: Glogova, Stefanesti, Galesoaia, Targu-jiu, Stroesti s.a.

Regulamentul Organic (1831) care a inlesnit libertatea comertului si a meseriilor a dat impuls si dezvoltarii olaritului in Gorj.

Conform catagrafiei din 1831, in Gorj numarul mestesugarilor olari era de 21.

Olarul se foloseste, in activitatea sa pentru realizarea produselor, de mai multe unelte si utilizeaza unele constructii tehnice.

Acestea sunt: sapita olarului (pentru sapat lutul); postavita (pentru caratul pamantului); postamentul din blane; framantatorul in patru dungi; cutitoaia;; sita; roata olarului; ata sau sarma; cuptorul, s.a.

Centre de olarit din Gorj:  Centrul Galesoaia, centrul Stroiesti – Arcani, centrul Pesteana – Vartop, centrul Glogova si centrul Stefanesti.

10.  Pictarea de biserici si icoane

Materialul despre arta picturii bisericesti din sec. XVII-XIX a fost in mare parte sistematizat si actualizat dupa cercetarile lui vasile Carabis si ale Ioanei Cristache Panait.

In perioada mentionata pictorii zugravi de biserici si icoane au provenit din randul taranilor si clericilor.

Picturile realizate de ei pastreaza elemente ale artei taranesti atat sub aspectul coloritului, prin folosirea de nuante vii, cat si prin realizarea desenului, subiectii – sfinti avand frecvent infatisarea si portul de tarani.

Multi dintre zugravi nici nu si-au semnat picturile, ramanand niste mari anonimi prin ceea ce ne-au lasat.

11.  Mestesugul fierariei

Intre cele mai vechi mestesuguri practicate pe teritoriul Gorjului a fost sic el de prelucrare a fierului.

Aceasta indeletnicire a inlesnit localnicilor efiecienta practicarii unor ocupatii ori i-a ajutat prin perfectionarea armelor in luptele duse pentru apararea proprietatii.

Prelucrarea fierului in Gorj este dovedita inca din epoca fierului de urme arheologice  si a fost o consecinta a dovedirii la Baia de Fier a zacamintelor de minereu de fier.

In spatele cheilor raului Galbenul au fost scoase la iveala de catre arheologi cuptoare primitive de topit fierul extras de la locul “LA BAI”, toponim atestatar, care se pastreaza si astazi.

Romanii, cuceritori ai Daciei, si-au stabilit una dintre tabere la Baia de Fier, cu scopul de a confectiona, folosind minereul de fier din zona, arme de lupta.

Documentele amintesc ca domnitorul Matei Basarab a cumparat mina de la Baia de Fier, de la boierii Danciul Paraianul – Postelnic si Vlad Barsescu – Aga

12.  Pietraritul

Descoperirile arheologice au dovedit ca si in Gorj primele unelte gospodaresti si arme folosite de omul primitive au fost cele confectionate din piatra

In timp piatra si lemnul au devenit principalele materiale de constructie pentru obiectivele mari: cetati, palate, biserici, ziduri imprejmuitoare, etc., impunandu-se, pentru satisfacerea cerintelor, exploatarea sa organizata.

In documente din secolul XVII carierele de piatra au aparut consemnate sub denumirea de “rude cu pietre”, intre cele mai importante din Tara Romaneasca enumerandu-se cele de la Suseni si Balesti, din judetul Gorj.

Prima operatiune intr-o cariera de piatra era curatirea de pamant a locului. Cu tarnacoape, sape, cazmale, lopeti era inlaturat stratul de pamant, sub care se afla piatra de folosit.

13.  Vararitul

Este o indeletnicire din perioada daco-romana pe meleagurile gorjene. Varul a fost folosit in vremea respective la construirea de cetati.

Pe teritoriul comunei Polovragi au fost descoperite urmele unor varnite in locul numit Valea Seaca, datand de la inceputul mileniului.

Si la Baia de Fier, din vechi timpuri, piatra de calcar a fost folosita la fabricarea varului, primele cuptoare de var fiind construite la Gura Vaii, in fata Cheilor Galbenului, precum si in Poiana ori pe Dealul Cornatelelor.

Pana la inceputul secolului XVI, cand dezvoltarea feudalismului a impus construirea de curti domnesti, biserici si cetati, mestesugul vararitului a fost de interes local.

14.  Caramidaritul

In perioada convietuirii daco-romane si la castrele din judetul Gorj s-a folosit caramida ca material de constructie.

Feudalismul dezvoltat a impus architectural folosirea pietrei caramidei si varului in constructiile domnesti.

Abia sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX aduc introducerea caramidei in zidirea caselor gorjenesti si aparitia mesterilor caramidari.

Conform situatiei “Starea si statistica meseriasilor”, intocmita in ianuarie 1901 la Bucuresti, in judetul GOrj activau 26 meseriasi caramidari, dintre acestia un numar de 11 fiind din Targu Jiu

Pamantul argilos din judetul Gorj era bun pentru turnatul caramizilor.

Initial putinii gospodari care au folosit caramida in constructii si-au facut-o singuri, dar, in timp, nevoia de caramida fiind tot mai mare, mestesugul a fost practicat de meseriasi specializati, proveniti in majoritatea situatiilor din randul tiganilor.

15.  Zidaritul

Pana in perioada feudalismului dezvoltat materialul de baza folosit in constructii a fost lemnul.

Incepand cu feudalismul dezvoltat s-a trecut la zidirea de curti domnesti, cetati, biserici, manastiri s.a , folosindu-se ca materiale de constructie: caramida, piatra si varul.

Documentele vremii au consemnat o specializare a mesterilor zidari.

Dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial, cand padurile au intrat in patrimonial statului si s-a dezvoltat industria materialelor de constructii, cladirile de zid s-au numit zidari iar ocupatia lor, zidarie.

Materialele de constructie folosite in zidarie: piatra, varul, nisipul caramida, balastul, cimentul s.a., iar uneltele zidarului sunt: mistria, canciogul, mahalaoa, drisca, dreptarul, bolobocul, vinclul, spaclul, ciocanul de zidarie, peria, bidineaua, targa, schela, capra s.a.

16.  Costumul popular

Costumul popular gorjenesc a avut o evolutie continua pana in secolul XIX cand s-au putut constata elemente unitare in portul femeiesc si barbatesc, remarcabile prin forma si ornament, sobrietate si eleganta.

Costumul femeiesc din secolul XIX era compus din: carpa, camasa lunga si catrinte sau zavelca iar cel barbatesc era format din caciula, cioareci, camasa de panza si suba din dimie alba.

Sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX au adus nou in portul gorjenesc costumul schilaresc (caciuna motata, camasa de bumbac pana la genunchi, nadragi, vesta, mintean si ghete) si costumul unguresc din zona submontana a judetului.

17.  Tabacaritul

Tabacarii erau mestesugarii care tratau pieile de animale cu diferite substante, ca sa le mentina moi si sa le intareasca rezistenta.

Tabacarii foloseau: scoarta de scumpie sub forma de praf, varul si piatra acra.

18.  Cojocaritul

Este un mestesug transmis familial, mai frecvent intalnit in zona submontana a Gorjului.

Cojocaritul era practicat la sate in perioada de toamna si iarna.

Inainte de a fi lucrate pieile erau pregatite. Dup ace erau jupuite de pe animal, se intindeau si li se dadea sare cu malai, apoi erau impaturite si lasate 2-3 zile.

19.  Curelaritul

Presupune mestesugul confectiilor curelelor, chimirelor, tolbelor, portofelelor, bicelor hamurilor etc.

Meseria era practicata mai ales la oras in ateliere dotate cu masina de cusut piele, scaun si masa de lucru, prese, sula, cleste, ciocane, cosoare, pile, masina de capsat, etc.

20.  Opincaritul

Sunt mestesuguri care asigurau incaltarea oamenilor in functie de anotimp si dupa starea lor sociala cu opinci, ciubote, ghete, pantofi, cizme, etc.

Pana in Primul Razboi Mondial oamenii satelor purtau in picioare opinci, pe care le faceau singuri.

21.  Fantanaritul

Apa este un element essential al existentei vietii pe pamant.

Apa de baut a fost cautata de comunitatile de oameni iar la gorjeni, ca si la romani, ea a fost prezenta in toate momentele existentei lor: apa de botez la crestinarea pruncului, apa de mireasa la nunta si apa pentru sufletul mortului prin purtarea de izvoare timp de 6 saptamani ori prin zidirea de fantani.

22.  Moraritul

Morile de apa si pivele au fost primele instalatii de tehnica populara din Gorj prin care forta naturala a apei a inlocuit forta fizica a omului in asigurarea alimentatie si vestimentatiei acestuia.

Morile de apa au inlocuit rasnitele, folosite de oameni inca din perioada Comunei Primitive pentru sfaramarea semintelor cu care se hraneau.

In perioada Evului Mediu morile erau privilegiu domnesc boiesresc si manastiresc.

23.  Pivele. Dimieri

Dimierii, creatorii pivelor erau considerati de Nicolae Iorga “politehnicienii practicii rurale”.

Pivele erau instalatii ale tehnicii taranesti care se foloseau la ingrosatul si la indesatul dimiei, ca sa devina mai durabila.

Pivele se instalau pe vadul apelor de munte, limpezi si constante intr-un debit optim pentru funtionare.

Sursa: “Mestesuguri traditionale si mestesugari din Gorj; Editura Rhabon; Al. Doru Serban