Caloianul

In cea de a treia zi de marţi după Paşte, în Gorj s-a practicat înainte de anul 1900 obiceiul Caloianului. în timp acesta s-a manifestat ocazional în vremea secetei ori a ploilor abundente.

Caloianul a fost la origine un rit consacrat zeului naturii şi vegetaţiei, care s-a diversificat complementar prin riturile "tatăl soarelui", de invocare a ploii şi "mama ploii" de alungare a precipitaţiilor.

Inmormântarea unuia dintre cei doi zei patroni, al secetei, respectiv al ploii, presupune învierea celuilalt.

In Gorj obiceiul a fost cunoscut sub denumirea PĂPUŞILE, iar existenţa sa a fost consemnată de N. Densuşianu prin "Răspunsurile la Chestionar" în localităţile Bârzeiul de Pădure, Pojaru, Slobozia, Urdari.

Existenţa obiceiului în localităţile menţionate, aşezate în zone depărtate una de alta, constituie o dovadă a răspândirii acestuia în tot judeţul la sfârşitul secolului al XlX-lea.

Descrierea de către informatorul chestionat din Bârzeiul de Pădure era reprezentativă pentru manifestarea obiceiului: "Se făceau două păpuşi din pământ: una cu chip de bărbat (Tatăl Soarelui) şi alta cu chip de femeie (Muma Ploii). La secetă Muma Ploii se îngropa în pământ în credinţa că vor da ploi să ude pământul, iar Tatăl Soarelui era aruncat în apă, în credinţa că soarele va fi udicios.

La ceremonial, asemănător oricărei înmormântări, participau trei fete mari, care jeluiau păpuşile sacrificate, după un text devenit tradiţional: "Aoleo, Muma Ploii, Mai învie odată Şi dă-ne pe pământ Ploaia. îmbelşugată." "Aoleo, Tată de Soare, Mort te punem în vâltoare, Mai schimbă zilele călduroase, Să dea ploile mănoase." La Pojaru când era secetă mare era înmormântată păpuşa femeie din pământ galben (humă), iar la ploi prea multe, ca să se oprească, era sacrificată ritual păpuşa bărbat, care se credea a fi Sfântul Ioan.

La Slobozia, Muma Ploii era îngropată cu jale de fete mari iar după trei zile era dezgropată tot de ele şi dată pe apă. Astfel se credea că vor pomi ploile.