Paparuda

Este un obicei de invocare a ploii care s-a practicat iniţial la echinocţiul de primăvară, apoi în cea de a treia zi de joi după Paşte, în scop preventiv, în ideea asigurării ploilor necesare creşterii plantelor şi rodirii recoltelor.

In decursul vremii obiceiul a devenit ocazional iar practicarea lui s-a făcut numai în situaţii de secetă prelungită.

Paparuda este o modalitate de invocare a ploii de către o ceată feminină formată din fete curate (mari), împodobite cu boji, care sunt udate în timp ce dansează după un text ceremonial cântat: "Paparudă, rudă / Ieşi afar' de udă / Cu găleata, leata / Peste toată ceata / Cu ulcior, ulcior / Peste tot popor... / De joi până joi / Să dea nouă ploi, / De marţi până marţi / Să nu contenaţi' / Ploile se varsă / Oamenii la masă / Să cemem cu ciuru' / Să umplem pătulu' / Să cernem cu sâta / Să umplem tăgârţa".

Frecvent obiceiul era practicat de fetiţe de ţigani.

La Godineşti paparudele erau înnegrite la faţă.

Oamenii ieşeau cu apă, udau paparudele şi le cinsteau cu făină, mâncare, bani, având credinţa că în curând va ploua.

Femeile însărcinate fugeau din calea paparudelor, dar acestea le urmăreau să le ude, ori să le verse apa, ca să plouă.