Orasul Bumbesti-Jiu

 Pozitia si localizarea geografica

La ieşirea Jiului din defileu unde îşi sporeşte apele cu ale râului Sadu, pe partea stângă, Judeţul Gorj ne umple ochii şi inimile de bucuria candidă a întâlnirii cu localitatea Bumbesti-Jiu.

Sub aspectul aşezării sale matematice este cuprins între paralela 45⁰10’ latitudine nordică şi meridianul 23⁰20’ longitudine estică.

Datorită aşezării geografice, teritoriul oraşului este bine adăpostit spre nord, de culmile viguroase ale Parângului ce se înalţă la peste 2.500 m, beneficiind în acelaşi timp de un climat blând de adăpost, cu ploi suficiente şi la timp, cu temperaturi moderate, în care se resimt unele influente ale alunecării maselor de aer rece de la nord spre sud, fapt ce face în final sa se încălzească simţitor la coborâre.

În partea de nord se învecinează cu municipiul Petroşani, la sud cu Targu-Jiu, la est cu comuna Muşeteşti, iar spre vest cu comuna Schela.

Localitatea este cantonată în depresiunea Bumbesti, care la rândul ei face parte din unitatea fizico-geografică a depresiunii subcarpatice oltene, adică într-o unitate geografică bine individualizată la contactul dintre subcarpaţi şi zona montana la nord.

 Mai precis, prin depresiunea Bumbesti-Jiu, trebuie sa înţelegem o mică depresiune subcarpatică, de pe clina sudică a Parângului drenată de Jiu, la ieşirea acestuia din strânsoarea defileului.

La nord depresiunea Bumbeşti este dominată net de clima sudică a Vâlcanului şi Parângului. În acest sens Lucian Badea scrie că privindu-i la scara reliefului întregii ţări, munţii apar, într-adevăr ca unitate înaltă o treaptă uriaşă dar care, văzuta mai îndeaproape este în fond o multiplă succesiune de suprafeţe sau trepte... ultima fiind acea suprafaţă de eroziune a Gornoviţei, care domină depresiunea subcarpatică.

Bazinul Bumbeşti, este drenat de Jiu, valea sa păstrând o direcţie generală NS şi fiind adâncită faţă de nivelul interfluviului cu peste 250m la ieşirea din munţi.

Poziţia hipsometrică a depresiunii Bumbeşti-Jiu, este de circa 300 m altitudine absolută, fiind dominată în jurul său de nivelul de 800 - 900 m, respectiv platforma Gornovita, ce formează zona plaiurilor vizibile clar mai ales în nordul localităţii.

Din studiile întreprinse de unii cercetători cât şi din observaţiile făcute pe teren s-a constatat că terasele sunt convergente în zona de subzistenţă de la Bumbeşti, iar spre sud devin divergente, deoarece la Curtişoara Vădeni pătrund într-o zonă tectonică actuală.

Referitor la localizarea vetrelor de sat, se poate spune că sunt cantonate după cum urmează; satul Bumbeşti şi Colonia Sadu, Tetila şi Curtişoara se găsesc pe podul unor terase ale Jiului.

Clima

Factorii genetici ai climei.

 În general principalii centri barici care influenţează timpul sunt anticiclonii Azorelor, Siberian şi zona depresionară din Marea Mediterană. În anotimpul iarnă ca şi vara acţionează minima central asiatică şi alte mase de aer de origine tropicală. Clima în această zonă însă este caracterizată prin formarea unui microclimat specific, datorită aspectului morfologic, respectiv varietatea reliefului, reprezentat prin munţii înalţi ai Parângului şi zona depresionară a culoarului Jiului, care este orientat de la nord spre sud.

Pe munţi din cauza scăderii presiunii atmosferice şi a lipsei prafului, razele soarelui străbat cu uşurinţă păturile de aer şi sunt deci mai intense.

Temperatura aerului

Valorile regimului termic şi schimbările sale neîncetate sunt determinate în mare măsură de creşterea în altitudine a reliefului în raport cu care temperatura medie lunară şi anuală scade. Procesele dinamice ca: frecvenţa circulaţiei adecvate a maselor de aer, frecvenţa diferitelor fronturi care trec deasupra teritoriului, circulaţia convectivă, circulaţia laterală a aerului au un rol hotărâtor în schimbările temperaturii diurne, lunare şi anuale.

Valorile medii lunare ale temperaturii cele mai scăzute se observă în lunile ianuarie şi februarie înregistrate la Târgu-Jiu dar ele se diferenţiază apreciabil la Bumbeşti, în funcţie de altitudinea şi de Defileul Jiului care are rol în circulaţia maselor de aer.

Pe măsura ce urcăm în munţi diferenţele se accentuează brusc pe măsura creşterii altitudinii.

Îngheţul în zona Bumbeşti-Jiu are data medie a apariţiei relativ târziu, în a doua decadă a lunii octombrie iar durata medie a zilelor de îngheţ este de circa 170 - 180 zile.

În rama muntoasă a Parângului îngheţul apare în prima decadă a lunii octombrie.

Umiditatea relativa

În timp ce pe terase valurile umezelii aerului sunt sub 70% în zona de luncă la Luncani, Sadu, Castrul Roman, acestea depăşesc 75% - 80%, fiind întreţinute de prezenţa apei şi de vegetaţia abundentă.

Din înregistrările consemnate în calendarul naturii se remarcă în general o creştere a umidităţii relative iarna şi o scădere bruscă vara.

Iernile sunt relativ blânde cu zăpadă mai puţin abundentă decât în munţi, uneori mai mult cu zloată, cu primăveri timpurii, cu ploi bogate la sfârşitul primăverii şi începutul verii, cu veri calde şi senine şi cu toamne prelungite.

Putem aminti şi bruma abundentă primăvara şi toamna în zona depresionară, în timp ce în regiunea montană ea este redusă.

Precipitatiile atmosferice

Sunt înregistrate de un punct pluviometric chiar în Bumbeşti, lângă Primărie, şi arată o cantitate anuală de 596,3 mm.

Aceste precipitaţii, relativ bogate, se datorează reliefului muntos în apropierea căruia fronturile se intensifică precum şi orientării depresiunii sub formă de culoar deschis spre sud.

Repartiţia precipitaţiilor atmosferice este în funcţie de altitudine, de orientarea versanţilor şi de circulaţia maselor de aer.

În timpul verii la apariţia precipitaţiilor contribuie şi convecţia termică, care duce la formarea norilor cumulonimbus din care cad acestea.

Iernile relativ blânde cu zăpadă mai puţin abundentă decât în munţi, uneori mai mult cu zloată, cu primăveri timpurii, cu ploi bogate la sfârşitul primăverii şi începutul verii, cu veri calde şi senine constituie caracteristica acestei clime de depresiune prielnică pentru dezvoltarea vieţii economice.

Presiunea atmosferica

Media presiunii atmosferice este de 991,6 mb în ianuarie, 990,2 mb în februarie, 994,7 în martie, 987,2 în aprilie, 988 în mai, 990,6 în iunie, 990,1 în iulie, 991,09 în august, 994,6 în septembrie, 998,05 în octombrie, 990,4 în noiembrie şi 987,07 în decembrie. Valorile extreme maxime sunt înregistrate pentru luna octombrie, aceasta lună prezentând şi pe cele extreme minime datorită răcirii maselor de aer în această zonă.

Regimul vânturilor este determinat în această zonă de activitatea principalilor centri de acţiune: anticiclonul azoric, anticiclonul euro-asiatic (iarna) şi ciclonul mediteranean. Direcţia maselor de aer este modificată de Munţii Parâng şi Vâlcan, care schimbă în bună măsură direcţia iniţială şi direcţia vântului, determinând diferite modificări în funcţie de orientarea culmilor, a văilor şi culoarelor.

În zonă predomină vânturile din nord şi nord-vest.

O altă caracteristică a circulaţiei aerului este aceea că din cele 365 zile ale anului, în depresiunea Bumbeşti foarte puţine sunt zilele calme, fără nici o adiere de vânt. Acest fapt se explică prin aceea că între vârful Parângului şi fundul depresiunii Bumbeşti se formează cele două centre locale de maximă şi minimă presiune care pun în mişcare, axele de aer pe direcţia Nord-Sud.

Forma de bazin alungit a ariei depresionare Bumbeşti şi comunicarea directă cu Defileul Jiului face ca masele de aer să circule mai uşor în lungul depresiunii pe direcţia nord-sud, mai ales că spre sud nu există nici un obstacol, având o mare deschidere şi comunicare cu depresiunea intracolinară a Târgu-Jiului.

         Este un vânt specific Depresiunii Bumbeşti-Jiu, vânt cald şi uscat care bate de sus în jos (vânt catabatic), de pe înălţimile Munţilor Vâlcan. Masele de aer oceanic din Vest, atunci când ajung pe versanţii vestici îşi descarcă cea mai mare parte din precipitaţii, formându-se un regim pluviometric pozitiv. Aerul ajuns în vârful muntelui are o direcţie catabatică, coborând sub forma unui aer uscat şi cald, pe versanţii opuşi. Regiunile afectate de Foëhn înregistrează cu circa 100 mm mai puţine precipitaţii decât regiunile înconjurătoare.

Frecvenţa cea mai mare a vântului este primăvara şi vara, având consecinţă scăderea accentuată a temperaturii.

Date hidrografice

Elemente hidrografice importante sunt întruchipate pe râul Jiu care constituie artera hidrografică principală ce trece prin Bumbeşti-Jiu şi colectează şi celelalte reţele hidrografice minore.

La ieşirea din defileu şi la intrarea în depozitele sarmaţiene a depresiunii Bumbeşti, Jiul îşi sporeşte apele prin contribuţia destul de substanţială a râului Sadu pe partea stângă care îşi are obârşiile chiar sub vârful Mândra şi a Pârâului Porcu pe partea dreaptă, ce vine de sub culmile Vâlcanului, ambele fiind râuri tipice de munte, repezi şi cu văi prăpăstioase. Tot în cadrul depresiunii, exceptând cursurile de apă cu caracter torenţial, Jiul mai primeşte pe partea stângă pârâul Gania care îşi are izvoarele la o altitudine de 900 m şi care în depresiune îşi schimbă numele în Tetila. Este un pârâu cu apă puţină ce are totuşi un curs permanent. În depresiune, Jiului îi este caracteristică lărgirea mai mare a văii, acumulările intense de bolovani mari şi pietrişurile precum şi formarea unor conuri de dejecţie şi terase pe suprafeţe întinse care ocupă în prezent întreaga depresiune.

Solurile

Solurile din depresiunea Bumbeşti-Jiu reflectă complexitatea condiţiilor genetice, fapt identificat în zonalitatea pe care o reprezintă. Aici întâlnim o succesiune de tipuri genetice de soluri care se desfăşoară din zona sudică a depresiunii până în zona montană.

Referitor la zona Bumbeşti-Jiu, se poate spune că principalul proces de solidificare este procesul de bioacumulare slab până la puternic acid în pădure, cu formarea activă şi migraţia de argilă, caracteristice zonei pădurilor Quercinee în amestec cu alte foioase. Aceasta a dus la o migraţie a argilei şi la o podzolire slabă. Acestui principal proces de solidificare i s-au alăturat şi alte procese locale cum sunt: procesul de gleizare, datorită excesului temporar de apă stagnată, de origine atmosferică, în profilul solului; procesul de gleizare datorită umezelii freatico-capilare a profilului solului în orizonturile profunde, roca mama fiind acidă şi puternic scheletică apar solurile podzolice argilo-iluvionale cu schelet.

Solurile brun-acide montane de pădure

Solurile argilo-fluviale podzolice

Solurile silvestre brune podzolice

Solurile aluvionare

Solurile aluvio-proluviale

Defileul Jiului

  Acesta începe de la confluenţa cu râul Sadu şi ţine până la Iscroni, în  N.În defileul foarte îngust se varsă în Jiu o serie de pâraie , cu caracter torenţial, din care cele mai importante sunt: Măgura Mare, Dumitra, Cerbănaşul, Bratcu, Sadu, unele însoţite de drumuri forestiere. Meandrele încătuşate ale Jiului în defileu sunt însotite de succesiuni de curbe ale şoselei, de artere de comunicaţie au fost săpate în stâncă din cauza strâmtorii defileului. Cele două masive Parâng, pe stânga Jiului şi Vâlcan pe dreapta acestuia se ridică ameninţător de abrupţi, au trene de trene de grohotişuri deasupra albiei râului care “ mugeşte “în încătuşarea defileului .

  Calea ferată Bumbeşti-Livezeni, construită în 1948, permite una din cele mai impresionante călatorii cu trenul din ţara noastră. Privită de pe înălţimea viaductelor, Valea Jiului îşi desfăşoară întreaga ei măreţie. Trenul străbate zeci de tuneluri.

Inaccesibilă-6-7 km de la confluenţa cu Jiul în amonte, pentru că pe valea  ei s-a construit Uzina Sadu I, se poate urca pe firul  văii, pe drumul forestier de la Arşeni. Se ajunge după mai mulţi Km în locul numit “ Grădinile Sadului”, sectorul de izvoare  ale acestui râu, deosebit de pitoresc. Râul Sadu izvorăşte din regiunea alpină a munţilor Parâng, de aceea apa lui este foarte rece şi limpede.

Muntii Parang

  Din oraşul Bumbeşti-Jiu şi Lainici se poate urca în munţii Parâng, pe trasee turistice marcate , care urmăresc de cele mai multe ori firul văilor. Astfel, pe valea râului Chitiul, din Lainici se poate ajunge în Vârful Recii, dar şi în Munţii Pietrele Albe, cu vestitele păşuni de la Piatra Argelelor din Bumbeşti-Jiu la Vârful Gropului, 1559 m altitudine.

Aceşti munţi se remarcă, în perimetrul oraşului, la altitudinea corespunzătoare , prin păşuni naturale şi o vegetaţie forestieră bogată.

Muntii Valcan si Pasul Valcan

  Sunt situaţi în partea dreaptă a Jiului. Oraşul Bumbeşti-Jiu constituie punct de plecare pentru diverse trasee din aceşti munţi. Cel mai frecvent folosită este Valea Porcului. De-a lungul; ei, străbătând cheile cu acelaşi nume, pe drumul forestier, se poate ajunge prin pasul Vâlcan în oraşul Vulcan din Bazinul Petroşani.

Urmând drumul forestier de lânga pârâul Porcu se aude apa ce bolboreseşte printre pietre. În dreapta şi în stânga codrul îşi apleacă poalele mai să mângâie frunţile oamenilor., în timp ce apa coboară din treaptă în treaptă formând o spumă albă ca laptele.

În zona muntoasă această vale îngustă cu versanţi povârniţi, nu lăsa pe unele porţiuni loc de trecere, frecvent fiind impracticabilă.

  Secole şi chiar milenii, drumul de legătură între Oltenia şi Ardeal nu s-a făcut prin sălbaticul şi îngustul defileu al Jiului ci peste culme, prin Pasul Vâlcan la 1621 m înălţime pe unde au urcat şi armatele romane în drum spre capitala Daciei, pe care au asaltat-o din mai multe direcţii. Tradiţia a păstrat amintirea acestei treceri, ba s-au găsit şu urme materiale care atestă acest lucru. Stau mărturie dovezi materiale: un depozit de denari descoperit aici.

Din dreptul gării Lainici se poate urca la Vârful Sliva –1968 m, dar şi la parcelele Bratcului.

  Patru ore se înaintează în susul văii, după care se ajunge la capătul drumului forestier. De aici, călcând din piatră-n piatră, accesul pe vale devine tot mai greu. Urmează o angajare spre dreapta, într-un urcuş abrupt prin pădurea de fag După o oră se ajunge în golul alpin, foarte aproape de stâna Moiasa. Urmează un binemeritat popas, prilej pentru a trece în revistă  minunate privelişti.

  Din culme se porneşte spre apus. Iarba moale dă senzaţia mersului pe un covor pufos, nemărginit. În scurt timp se ajunge la vechiul drum ce unea Schela Gorjului cu Jiul de Vest, peste Pasul Vâlcan. Pe aici, în marşul său spre Alba Iulia a trecut odinioară Mihai Viteazul şi mult înainte romanii, fiind singura legătură între Castrul din Bumbeşti şi Sarmisegetuza Ulpia Traiana. Se intră pe această cărare şi se coteşte spre nord, către Pasul Vâlcan. În dreapta se vede adâncitura Obârşiei Bratcului şi culmea muntelui Dumitra. Iată Pasul Vâlcan. În faţă altă deschidere de privelişti minunate: în stânga se vede Vârful Straja cu toată splendoarea lui iar în dreapta panorama Parângului şi vârfurile lui semeţe, după care, la nord, Vârful lui Pătru şi Vârful Şureanu. În faţă , peste Valea Jiului de Vest se zăresc înălţimile Retezatului, până departe, către Godeanu. Aici traseul ia sfârşit, turiştii putându-se îndrepta spre Cabana Pasul Vâlcan.

   În 22.05.2003 s-a aprobat Statutul oraşului Bumbeşti-Jiu, conform Legii nr96 din 18.03.2003.

  Denumirea unităţii administrativ-teritoriale este Bumbeşti-Jiu şi are categoria de oraş declarat în anul 1989 prin Decret prezidenţial.

  Oraşul Bumbeşti-Jiu, amplasat în partea de nord a judeţului Gorj de o parte şi de alta a râului Jiu, este unitate administrativ-teritorială de bază, fiind formată din patru sate :Pleşa, Tetila, Lăzăreşti şi Curtişoara. Satele acestea îşi păstrează caracterul preponderent rural. Acestora li se aplică reglementările legale  în vigoare specifice mediului rural .

  Întinderea teritoriului administrativ al oraşului este de 21402,4 ha, având ca vecinătăţi: N judeţul Hunedoara, S municipiul Târgu-Jiu, E comunele Muşeteşti şi Bălaneşti, V comuna Schela şi Turcineşti.

  Din punct de vedere al amplasării putem specifica: satul Pleşa, amplasat în partea de vest a oraşului şi pe partea dreaptă a râului Jiu, fiind la o distanţă de 1,5 km faţă de centrul oraşului, satul Tetila este amplasat în partea de sud a oraşului, fiind la o distanţă de 6 km faţă de centrul oraşului, satul Lăzăreşti amplasat în partea de est a oraşului, la o distanţă de 7 km faţă de centrul oraşului (satul a aparţinut rând pe rând comunelor Tetila, Câineni, Curtişoara, Muşeteşti iar din anul 1968 aparţine localităţii Bumbeşti Jiu), satul Curtişoara, amplasat în partea de sud a oraşului, fiind la o distanţă de 10 km faţa de centrul oraşului .

  Oraşul Bumbeşti-Jiu are o populaţie de 11711 locuitori, din care 263 sunt de etnie rromi.

  Autorităţile administraţiei publice locale sunt Consiliul Local, ca autoritate deliberativă şi primarul, ca autoritate executivă.

  Patrimoniul public şi privat al oraşului este 4 ha spaţii şi zone verzi, 2,25 ha teren situat in zona „C”-uri,  terenurile ocupate de Castrul roman şi instituţiile de învăţământ, de spital şi instituţiile de cultură, stadion, spaţiile de parcare şi de joacă pentru copii, clădirile şcolilor de orice fel, policlinica, clădirea primăriei, reţelele de alimentare cu apă şi amenajările aferente, reţelele de canalizare, de agent termic, de gaze naturale  şi dotările aferente.

Actualmente localitatea este cunoscuta sub denumirea de Bumbeşti-Jiu, oraş de gradul II.

              În componenţa localităţii Bumbeşti-Jiu regăsim:

-          centrul civic Bumbeşti-Jiu

-          sate: Curtişoara, Lăzăreşti, Pleşa, Tetila.

-          cătune: Sofrăceni, Câineni, Bârleşti, Sublaz, Poarta Ţărânii, Delureni, Curpenoasa, Luncani, Vişina, Lainici, Lunca Florilor, Pietrele Albe; cătunele fiind delimitate după denumirea populară.

Geografia economica a localitatii

  . Pe raza oraşului Bumbeşti-Jiu funcţionau un număr de:

                                      - societăţi pe acţiuni:

                                                             - S.C.  U.M. SADU S.A.

                                                             - S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A. Bucuresti  Sucursala  A.C.H. Valea Sadului

                                                             - S.U.I.N.P.R.O.D. Bumbesti-Jiu

                                                             - S.C. PARC INDUSTRIAL GORJ S.A. BUMBESTI-JIU

                                       -  instituţii        - Consiliul Local

                                                             - Spitalul orăşenesc

                                                             - Liceul Bumbeşti Jiu

                                                             - Scoala Generala Bumbesti-Jiu

                                                             - Circumscripţia Fiscală

                                       -         S.P.G.C. Bumbesti-Jiu

                                       -         S.R.L.-uri

                                       -         Asociaţii familiale

                                       -         Independenţi 

  De asemenea mai exista o balastieră care scotea materialul de construcţii din albia Jiului.                       

         Importanţă economică mai are şi piatra de construcţie extrasă din cele două cariere: Cariera Meri şi Cariera Pleşa care exploatează granitul, aflat din abundenţă în aceste locuri (înainte de 1989 acesta era livrat industriei materialelor de construcţii din Bucureşti, Cluj, Constanţa, Sibiu, Timişoara.)

Astăzi Cariera Meri aparţine asociaţilor SECOL ROMANIA SRL şi S.C. ECYMED COM SRL, persoane  juridice române. Societatea este constituită potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, cu toate modificările ulterioare, sub forma unei societăţi cu răspundere limitată (SRL).Obiectul principal de activitate al societăţii este cel prevăzut în CAEN la grupa 1411: extracţia pietrei pentru construcţii. Zona de exploatare corespunde cu perimetrul de exploatare Bratcu - Meri în suprafaţă de 0,217kmp, identificat de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale cu numărul topo 4107 – 12, acesta fiind situat în judeţul Gorj, de-a lungul pârâului Bratcu, în versantul drept al Văii Jiului, pe DN 66 Tg-Jiu – Petroşani , la circa 5 km nord de localitatea Bumbeşti-Jiu şi la circa 40 km sud de oraşul Petroşani.Accesul la obiectivul economic S.C. CARIERA MERI S.R.L., se realizează atât pe DN 66 Tg-Jiu – Petroşani cât şi pe magistrala de cale ferata 202 până la staţia Meri.Accesul la zăcământul de granit Bratcu-Meri, respectiv Cariera Meri, se face prin intermediul unui drum de exploatare care urmăreşte cursul pârâului Bratcu, de la confluenţa acestuia cu Valea Jiului spre amonte, drum care deserveşte atât Cariera Meri cât şi exploatările forestiere din zonă.

   Activitatea se bazează pe servicii poştale tradiţionale: corespondenţă, mandate, mesagerie şi alocaţii, operaţiuni banc-post, încasări telefoane, vânzări produse papetărie.        

Posta si telecomunicatiile

Oficiul poştal Bumbeşti-Jiu deserveşte toata localitatea.

Urmează specializarea cu servicii noi poştale: E-post, E-mandat, într-o primă fază.

Chiar şi în 1995 activitatea de poştă şi telecomunicaţii era  slab dezvoltată, rămasă la nivelul anilor 1960. Exista o singură centrală  telefonică manuală, care deservea 400 abonaţi. Din 1996 s-au început lucrările pentru construcţia centralei telefonice automate prin alocaţii bugetare, prin ROMTELECOM. În 2003 condiţiile oferite abonaţilor sunt moderne .

Oficiul poştal Bumbeşti-Jiu aparţine de Compania Naţională Poşta Română

Transporturile

Peste apele principale Jiu şi Sadu sunt poduri: Puntea Bumbeşti-Porceni, construită de locuitori şi podul peste Sadu al şoselei naţionale

Comunicarea comunei Bumbeşti se face prin şoseaua naţională Tg-Jiu –Petroşani, prin şoseaua comunală ce străbate comuna de la N la S, printr-o altă şosea comunală, ramificaţia celei de mai sus şi, care duce şoseaua naţională de la cătunul Bârleşti.

Mai sunt trei drumuri ordinare:unul din cătunul Bârleşti, duce la comuna Gruiul şi cătunul Arşeni, altul din Bumbeşti în şoseaua naţională, al treilea , drumul pe marginea Sadului ce se desparte de şoseaua naţională, de la confluenţa acestuia cu Jiul, merge paralel cu râul şi duce în munţi la pichetul Gloabele; mai este o potecă care merge pe plaiul Bumbeştilor şi duce în muntele Trântorul şi de aici la pichetul Curmătura şi muntele Paltinul.

Oraşul posedă o reţea de căi de comunicaţie accesibilă, reprezentată prin calea ferată electrificată, care are mai multe staţii chiar în interiorul defileului, de asemenea şoseaua naţională , numeroase drumuri forestiere, ca şi potecile ce-l poartă pe drumeţ în orice sector al oraşului.

  Drumul cel vechi , popular, istoric, care a păstrat întotdeauna legătura între nord şi sud a trecut prin Bumbeşti.

  Sute şi chiar milenii, drumul de legătură între Oltenia şi Ardeal nu s-a făcut prin sălbaticul şi îngustul defileu al Jiului, ci peste culme prin pasul Vâlcan la 1621 m înălţime pe unde au urcat şi armatele romane în drum spre capitala Daciei, pe care au asaltat-o din mai multe direcţii. De la Castru începe drumul roman către Sarmisegetusa, trece Jiul, suie în gura Plaiului unde terenul este foarte accidentat şi unde se văd semne romane, trece pe la Piatra Cătanei unde suişul este un adevărat pripor şi unde e greu de străbătut, se continuă pe la Comandă, Scărişoara, pe muntele Zănoaga, până la dâlma Hurezu, muntele Moian, Aluniş, Vâlcan, Crivadia, Dealul Babii, Merişoru, Baru, Puiu, Haţeg şi Grădiştea numită şi azi de munteni “Cetatea lui Decebal”. Acest drum , deşi nu a fost pietruit a fost urmat şi de austrieci în timpul anexării Olteniei către Tg-Jiu.

  Până astăzi drumul cel vechi peste munte este impracticabil pentru căruţe. Sătenii de la Schela, Vălari, Rugi din Subcarpaţii Olteniei folosesc încă drumul militar peste culme , prin pasul Vâlcan cu tot urcuşul pe plai de munte, întrucât este mai de-a dreptul spre oraşele Vulcan şi Lupeni.

  Un alt drum pleca chiar din satul Bumbeşti peste plaiul Bumbeştilor, traversând versanţii Parângului, coborând în nord la Livezeni. Deci populaţia locală de pe ambele versante ale Carpaţilor au continuat să se folosească de căi şi cu piciorul a cutreierat aceste drumuri ocolind uneori punctul de vamă al graniţei ungureşti (Polatişte).

Căile de comunicaţie sunt reprezentate de căile ferate şi căile rutiere, care au o densitate peste media pe judet.

Reţeaua de căi ferate este reprezentată în primul rând de calea ferată normală ce traversează oraşul de la nord la sud şi face legătura între Oltenia şi Transilvania prin defileul Jiului. Mai există câteva racorduri de cale ferată care deservesc obiective economice: Sadu I, Sadu II, Cariera Pleşa.

  Reţeaua de căi de comunicaţie rutieră este formată din DN 66( construit în ultimul deceniu al sec al XIX-lea şi asfaltat în 1970-1972) ce străbate teritoriul pe direcţia NS (prin defileul  Jiului), DN665 ce asigură legătura cu localităţile de sub munte (Muşeteşti, Crasna, Novaci, Baia de Fier, Polovragi), DC 149 care face legătura cu comuna Schela şi drumurile comunale DC3 şi DC3A ce fac legătura cu satele ce aparţin oraşului.

Porţiunea Filiaşi-Tg-Jiu a fost modernizată în perioada 1956-1959 cu îmbrăcăminte din asfalt şi beton de ciment. Porţiunea Tg-Jiu-Bumbeşti a fost modernizată în perioada 1961-1962, iar cea de la Bumbeşti-Jiu la Lainici între anii 1966-1969.

Calea ferată Filiaşi-Tg-Cărbuneşti-Livezeni –117Km a fost construită  de administraţia CFR între anii 1886-1948 în 5 etape, în regie proprie, cu antreprize particulare, tineri voluntari, şi militari ai armatei române.

Reţeaua de apă potabilă din oraş însumează o lungime de  15 km, compunându-se din două aducţiuni: Sadu I cu o lungime de 5 km, cu alimentare din râul Sadu; Sadu II cu o lungime de 10 km, cu extracţia apei din puţuri forate la mare adâncime.

  Reţeaua de gaze naturale are o lungime de 5 km iar cea de canalizare publică o lungime de 8 km.

În 1898 Serviciul Tehnic al judeţului Gorj, printre drumurile administrate avea şi 2045 ml în Bumbeşti-Jiu,Poteca Locuri rele.

În 1951 s-a terminat DN 24 Filiaşi-Bumbeşti-Jiu, iar după  modificarea numerotării drumurilor naţionale a devenit DN Filiaşi-Bumbeşti-Jiu-Lainici.

Străzile oraşului ( Jiului, Gării, Trandafirilor, Narciselor, Parângului, Grigore-Alexandru Ghica, Zorilor,  Castanilor, Stadionului, Clubului, Muzeului, Nufărului, Liliacului, Bujorului, Gheorghe Dumitrescu-Bumbeşti, Gheorghe Tătărăscu, Bradului, Castru-Vârtop, Vişina, Meri, Lainici, Pietrele Albe ) şi aleile (Gării, Merişorului şi Pleşa ) au o lungime de 55,11 km.

Din Tg-Jiu urcă de-a lungul Jiului spre N, trecând prin Bumbeşti-Jiu şi în continuare prin Defilelu Jiului, până la Livezeni.

Declanşarea primului război mondial a determinat România să prelungească drumul de fier de la Tg-Jiu spre munţi, pentru a asigura apărarea trecătorii Vâlcan şi astfel s-a executat între 1 octombrie 1915 şi 1 aprilie 1916 tronsonul Tg-Jiu-Bumbeşti-Jiu (16 km).

În ceea ce priveşte calea ferată Bumbeşti-Livezeni, construcţia a început la 1 martie 1923, sistată între 1931-1937, reluându-se  lucrările la începutul anului 1937 iar la 4 noiembrie 1941 s-a inaugurat tronsonul Bumbeşti-Meri, pentru transportul materialelor şi muncitorilor (8 km).

La 31 octombrie 1948, primul tren încărcat cu cărbune din Valea Jiului a trecut pe linia ferată construită de tinerii brigadieri.Prin deschiderea acestei linii, distanţele pe calea ferată între Muntenia, Oltenia şi Valea Jiului s-au scurtat cu sute de kilometri.

La lucrările din această perioadă au participat 27.988 tineri voluntari, constituiţi în Şantierul Naţional de Muncă nr. 1 “Gheorghe Gheorghiu Dej”. Numai pe tronsonul Bumbeşti-Livezeni, cu o lungime de 31 km s-au executat 2,3 milioane metri c terasamente, 21 poduri şi 59 podeţe, cu o lungime de 1166 m, 27 viaducte de ~1000m, 39 tunele cu 7880m , 2500 m ziduri de sprijin, 5 staţii, costul lor fiind la această dată de 1,4 miliarde lei.

Prin volumul impresionant al lucrărilor (poduri, podeţe, viaducte, tuneluri şi ziduri de sprijin, care ocupă 12,6km, adică 40% din lungimea traseului), linia Bumbeşti-Livezeni constituie cea mai grea construcţie feroviară din ţară şi una dintre cele mai grele din Europa.

În anul 1948, concomitent cu finalizarea tronsonului Bumbeşti-Livezeni 1000 de ostaşi ai armatei române şi 3000 brigadieri au lucrat la modernizarea tronsonului Filiaşi-Bumbeşti-Jiu, pentru a-l ridica la capacitatea de transport a liniei noi.

În perioada 1888-1964, remorcarea trenurilor pe calea ferată Filiaşi-Livezeni s-a făcut cu locomotive cu abur, asigurate de depoul Craiova şi remizele de locomotive din Filiaşi şi Tg-Jiu.

Din 1964 au început să fie folosite, pe această cale ferata , locomotivele diesel electrice, iar de la 31 decembrie 1973 locomotive electrice. În perioada 1968-1973 s-a electrificat calea ferată Filiaşi-Petroşani

Principalele poduri care erau aici sunt podul peste Tetila, din apropierea localităţii Curtişoara, lung de 16 m, construit în  1913 şi consolidat în 1962, podul pasaj CFR de la Valea Sadului, lung de 35 m, construit în 1951, podul la intrarea în Defileul Jiului (la U.M.Sadu, lung de 395 m, construit în 1913. Tot în 1913 au fost construite podurile de lângă Lainici, primul lung de 61 m iar al doilea, aflat spre limita cu judeţul Hunedoara, lung de 43 m, consolidat la sfârşitul anului 1999.

Gari

- Parângu

- Bumbeşti

- Valea Sadului

- Meri

- Lainici

- Pietrele Albe

Servicii bancare

  - filiala CEC Bumbeşti-Jiu;

  - Banca CARPATICA;

  - Cooperativa de Credit „Colsacred” Bumbesti-Jiu.

Televiziune prin cablu

    Există 2 firme de televiziune prin cablu în localitate:

-          OLTENIA STAR MUSIC PRODUCTION BUMBESTI-JIU

-          S.C.  CCC  Blue Telecom  S.A.

Sursa: http://www.bumbesti-jiu.ro/ , Primaria Bumbesti-Jiu