Manastirea Tismana

 Manastirea Tismana este cel mai vechi asezamant monahal din Tara Romaneasca, avand un rol primordial in mentinerea credintei ortodoxe de-a lungul a peste sase sute de ani. Ea reprezinta un monument de reculegere si inchinaciune, de cinstire a credintei noastre stramosesti, un edificiu de prea frumoasa arta straveche dar si de aparare al Olteniei, de inalt patriotism.

La Manastirea Tismana se poate ajunge pe mai multe drumuri: ori dinspre Dunare, din Drobeta Turnu Severin prin Poarta Motrului, pe DN 67 pana la Apa Neagra si 67 D pana la Tismana; ori dinspre Craiova pe Valea Motrului pana la Motru pe DN 67 A si 67 pana la Targu Jiu sau pe Valea Jiului pana la Targu Jiu pe DN 66 si apoi pe 67 D pana la Tismana, cca. 40 km.

           Strabatand orasul Tismana, in capatul ei, ni se infatiseaza intr-un peisaj fermecator Manastirea Tismana, asemenea unui castel medieval cu bastioane la colturi. Ea este asezata pe varf de stanca, pe muntele Starmina, inconjurata de culmi impadurite si stancoase, langa gura intunecata a Pesterii Sfantului Nicodim si de sub ale carei ziduri tasneste apa, rostogolindu-se in cascada, cu o cadere de cca. 40 m in raul Tismana. Peisajul acestei amintiri seculare prilejuieste o stare de bucurie launtrica inconfundabila, ce ne poarta la insemnarile lui ALexandru Vlahuta, din "Romania pitoreasca": ... "La o cotitura a drumului, crengile se desfac, o ferestruie se deschide-n peretele de verdeata, din fund rasare, peste varfurile copacilor, un turn inalt si galben. De-abia l-ai vazut insa si bolta de ramuri se-nchide din nou. Dintr-acolo se aude tot mai tare, tot mai aproape, un vuiet ca de moara, s-un rapait, un plesnet de apa care cade pe lespezi. Deodata ca la un semn, perdeaua de arbori se da la o parte sus, pe varful unei stanci fioroase, iti apare in toata fantastica ei maretie, manastirea Tismana, cu zidurile ei indraznete, cu turnurile ei inalte de castel din timpurile vechi…apa se sparge si se prefece intr-o spuma fumurie, pe care o ia s-o duce-n undele-i repezi raul Tismana.

            In strabuna cetate a Manastirii Tismana se putea intra numai in partea de vest, in rest era fortificata natural cu rape destul de inalte si inaccesibile. De jur-imprejur incinta era inconjurata de ziduri groase de piatra. Ori de cate ori cetatea era atacata, era deteriorate zidul de la intrare.

Manastirea Tismana a fost un loc de aparare, fortificat, din cele mai vechi timpuri. Vechimea manastirii este atestata documentar printr-un hrisov din anul 1385, octombrie 3, prin care domnitorul Dan I Basarab intareste stapanirea manastirii de peste mai multe sate, intre care si Tismana.

Pozitie strategica a manastirii, cat si o serie de documente vechi ce o marturisesc, ne indreptateste sa afirmam de existenta Tismanei ca oras, scaun de judecata, resedinta a banilor de Jiu, cetate si mare targ.

Manastirea Tismana, bogat tezaur de istorie, arta si sfintenie, a aparut pe teritoriul tarii noastre cam in acelasi timp cu intemeierea Principatelor Romane. Ea este ctitorie a primilor domnitori romani Basarabi, dupa indemnul si straduinta Cuviosului Nicodim.

La Manastirea Tismana s-au pastrat cele mai vechi documente, incepand cu secolul al XIV-lea, de mare importanta, care au pus temelie sigura istoriografiei romane, atat pentru inceputurile ei, cat si pentru sirul domnitorilor.

Biserica manastirii Tismana isi etaleaza statutul de “monument de arta” prin tot ceea ce reprezinta si exista in ea: catapeteasma facuta in anul 1766, cu icoanele imparatesti (1844); iconostasul sculptat in lemn de tei, aurit, executat de Ghenadie monahul (1741-1742); stranele (tetrapoadele) sculptate de calugari in anul 1731 si 1735; policandrul mare din alama lustruita (1820); toaca metalica de forma vulturului bicefal – stema domnitorilor Basarabi, deosebit de valoroasa, si altele.

Manastirea Tismana a fost transformata in chinovie de maici, incepand cu anul 1949, maici care duc viata de obste, impletind munca cu rugaciunea. In present manastirea are 60 vietuitoare, dintre care 6 stau la schiturile manastirii.

Pe muntele din fata manastirii, numit Cioclovina, intr-un frumos peisaj sibcarpatic se afla cele doua schituri: Cioclovina de Sus si Cioclovina de Jos. Avantandu-ne cale de 5 km de urcus prin padure, pe carari de munte incantatoare, ajungem la prima Sihastrie a Tismanei – Schitul Cioclovina de Jos, amintita documentar inca din anul 1660.

O personalitate de profunda spiritualitate a secolului al XIV-lea a fost Cuviosul Nicodim Cel Sfintit de la Tismana, trecut la cele vesnice la 26 decembrie 1406.

Ucenicii cuviosului si poporul drept credincios i s-au inchinat ca unui sfant; ei l-au considerat, inca in viata fiind, un barbat cu viata sfanta, “tare in carti, si mai tare in judecata si in cuvinte si raspunsuri”.

Barbat vestit, crestin cu viata sfanta, pilduitoare, ctitor de sfinte locasuri, plin de invatatura si intelepciune, Sfantul Nicodim a avut o covarsitoare influenta in procesul de reorganizare a vietii bisericesti din provinciile romanesti. Cuviosul Nicodim cel Sfintit de la Tismana s-a dovedit a fi si un reprezentant de seama al culturii noastre bisericesti dn secolul al XIV-lea si la inceputul celui urmator.

Nascut din parinti binecredinciosi, in 1310 in cetatea Prilep, din sudul Dunarii, Macedonia Sarbeasca, el se inrudea cu familiile domnilor Tarii Romanesti si Serbiei.

Mama Sfantului Nicodim, era fiica lui Basarab I, sora cu Ruxandra care, casatorita cu tarul Serbiei, Stefan Dusan, a avut fii pe Usor III si Lazar. Deci Sfantul Nicodim era var primar cu Nicolae-Alexandru basarab si Lazar I, Cneazul Serbiei.

Cuviosul Nicodim de mic a fost pus la invatatura de carte, ca sa poata, cand va fi mai mare, sa ocupe dragatorii de seama. Cand a ajuns sa invete Sfintele Scripturi s-a patruns de ele cu tot sufletul si s-a hotarat sa-i slujeasca lui Dumnezeu.

Unitati de cazare in zonă: click aici

Vezi si Manastirea Crasna | Manastirea Camaraseasca | Manastirea Lainici   |   Manastirea Polovragi