Muzeul arhitecturii populare din Gorj de la Curtişoara

Muzeul Etnografic in aer liber din Curtisoara, a fost amenajat intre anii 1968-1975. El contine obiecte etnografice, piese de mobilier taranesc, costume gorjenesti.

Expozitii: permanenta - arhitectura populara; temporara - ceramica, crestaturi in lemn, costum popular gorjenesc, covoare si scoarte oltenesti.

Personalul specializat: muzeografi- Octavioan Socu si Victor Albinel Firescu; restaurator - Laurentiu Parcalabu; conservator-trezoriei - Zenobia Bara.

Curtisoara localitate situata la numai 10 km nord de Targu Jiu, capitala judetului Gorj, pe partea dreapta a soselei nationale care serpuieste catre Valea Jiului, comuna bogata, care isi afla numele in negura evului mediu, fiind probabil resedinta unei autoritati locale, gazduieste in zilele noastre Muzeul arhitecturii populare din Gorj.

Beneficiind si de amplasarea intr-un cadru natural de exceptie care reproduce la scara mai mica aproape toate formele de relief, muzeul cu o suprafata de cca 13 ha s-a coagulat in jurul unei parti a domeniului familiei Cornoiu, mostenitoarea culei construita la inceputul secolului al XVIII-lea, actualmente cea mai mare si mai bine pastrata constructie de acest tip din Oltenia.

Inaugurata in anul 1975 muzeul si-a imbogatit permanent colectia de patrimoniu constituind un sprijiu important pentru cei interesati de lumea satului in general si de cultura populara gorjeneasca, in special.

In acest cadru cele doua biserici: prima o ctitorie a Balasei Cornoiu de la 1821 cu hramul Sf. Ioan Botezatorul, a doua apartinand familiei Tatarescu, stramutate in anul 2002 de la Poiana Rovinari, precum si fantana Sf. Arhangheli (1896) sunt cele mai bune modele pentru a intelege relatia privilegiata a familiilor romanesti de neam cu Dumnezeu. Aceasta virtute a innobilat si taranul care prin ingeniozitatea sa probata de gospodariile stramutate aici din (secolele XVIII-XX), s-a transformat in izvor al inspiratiei brancusiene.

Toate acestea, soapta frunzelor arborilor seculari sau murmurul unui izvor si multe altele transforma vizitatorul din simplu observator in participant la ceea ce se poate numi: viata satului.

Incă din anii 1962-1964, conducerea Muzeului Târgu-Jiu a făcut propuneri ca întregul complex al Culei de la Curtişoara să treacă în patrimoniul său, să fie alocate fonduri pentru restaurare şi să ia fiinţă aici o unitate muzeală.

Ca urmare a demersurilor făcute, Consiliul Superior al Agriculturii din acea vreme a transferat, prin Ordinul nr. 14186/14.V. 1966, de la Departamentul Gospodăriilor Agricole de Stat - G.A.S. Târgu-Jiu, în administrare directă a Comitetului executiv al Sfatului popular al raionului Târgu-Jiu, suprafaţa de 5 hectare, împreună cu construcţiile de pe acest teren, care ulterior au fost atribuite muzeului.

în perioada 1966-1968, clădirile respective au fost restaurate, iar în luna mai 1968, în clădirea culei, s-a inaugurat colecţia de artă populară a Muzeului Judeţean. Iniţial, s-a propus organizarea unui muzeu etnografic în aer liber în jurul Culei de la Curtişoara, unde să fie strămutate 6-7, cel mult 10 construcţii de lemn ţărăneşti, ulterior, când s-a făcut un schimb de teren între Consiliul popular al comunei Bumbeşti-Jiu şi C.A.P. Curtişoara şi prin aceasta extinderea spre Est a perimetrului, asigurân-du-se o suprafaţă de expunere de 12 hectare, s-a luat hotărârea amenajării unui muzeu etnografic în aer liber.

Amplasat pe terenul plin de pitoresc şi armonie din imediata apropiere a impunătoarei cule Cornoiu, cunoscută şi sub numele de "Cula de la Curtişoara", la o distanţă relativ mică de oraşul Târgu-Jiu, Muzeul în aer liber de aici este deţinătorul unui impresionant tezaur de civilizaţie şi cultură populară tradiţională de pe meleagurile gorjene. Clădită în primul pătrar al secolului XVIII, Cula de la Curtişoara constituie, ea însăşi, un valoros monument de arhitectură. Construcţia are la parter pivniţă, unde odinioară se afla şi o fântână folosită în timp de asediere, cămară, cuhnie şi două etaje. La faţada ultimului etaj se află un cerdac spaţios, cu splendide coloane şi arcade. Uşa de la parter fiind şi singura intrare, este făcută din lemn masiv de stejar, bine ferecată, iar comunicarea de la parter la etaje se realizează printr-o scară interioară. încăperile adăpostesc o splendidă şi originală expoziţie. Reţin atenţia, de pildă, stâlpii de pridvor, andrelele, obiectele mici din lemn, oalele mari, diversele vase ceramice lucrate în centrele tradiţionale gorjeneşti, reprezentativele scoarţe şi alte ţesături de interior, lucrate în secolele XVUI-XX, precum şi frumoasele şi originalele costume populare caracteristice zonei.

Toate monumentele de arhitectură ţărănească expuse în acest muzeu etnografic în aer liber - case, şopron de case, şopron de conac de plai, conac de plai, pivniţe de deal, fântână cu cumpănă, moară, piuă - sunt autentice. Casele provin din diversele localităţi ale Gorjului - Ţicleni, Dobriţa, Bălăneşti, Găleşoaia, Olari, Cărbuneşti sat, Romaneşti, Tismana, Cârligei, Racoţi, Glodeni, Pârâu-Pripor, Baia de Fier, Bumbeşti-Jiu, Brădiceni. Marea lor majoritate sunt construite din bârne. Cele mai vechi sunt cu un singur nivel, fără etaj, cu pridvor deschis în faţă, cu o singură încăpere; altele sunt case cu un cat, având la parter pivniţă cu sala deschisă în faţă, iar la etaj, una, două sau trei încăperi. Casele au interiorul bogat împodobit cu scoarţe şi alte ţesături specifice acestor meleaguri, cu piese tradiţionale de mobilier din lemn, între care şi nelipsita ladă de zestre.

Muzeul a fost amenajat şi deschis pentru public în vara anului 1975. Merită evidenţiată contribuţia hotărâtoare la realizarea acestuia a doamnei profesoare Elena Udrişte - directoarea de atunci a Muzeului judeţean*. Directorii muzeului: Elena Udrişte (1952-1982), Domnica Bajmatără (1982), Constantin Giurgiulescu (1982-1985), Vasile Marinoiu (din 1985 şi în prezent).