MANASTIREA LAINICI

Manastirea Lainici este asezata pe mirificul Defileu al Vaii Jiului, la 32 km departare de Targu-Jiu si 25 km de Petrosani. Este liantul credinciosilor din oltenia cu cei din ardeal si face parte, jurisdictional, din arhiepiscopia Craiovei, fiind cea mai mare manastire de calugari din aceasta eparhie.

In marea Sa mila fata de poporul roman, Dumnezeu l-a trimis in secolul al XIV-lea in Tara Romaneasca pe Sfantul Nicodim cel Sfintit de la Tismana, pentru a da un suflu nou Bisericii, a o reinvia si organiza. Astfel, Sfantul Nicodim a ctitorit o multime de manastiri la poalele Carpatilor, ce au constituit adevarati piloni de sustinere ai Ortodoxiei si romanismului, deoarece din sec al XIII-lea incepuse deja invazia de catolicizare a ardealului de catre Biserica Catolica.

Cronica rimata de la Manastirea Prislop arata ca Sfantul Nicodim s-a asezat intr-o pestera pe Valea Jiului “la Surduc”, deci langa Manastirea Lainici.

Marea prigoana impotriva ortodoxiei romanesti, declansata peste toata Transilvania intre 1750 si 1765, de apocaliptica imparateasa a imperiului a imperiului austro-ungar, Maria Tereza, a ajuns pana la Manastirea Lainici. Asa cum dovedesc documentele vremii, generalul bukow a distrus peste 300 de biserici si manastiri ortodoxe, printre care si Manastirea Lainici, care era situata la cativa kilometri de granita cu Imperiul Austro-Ungar.

In 1784, Schimnicul Atanasie este trimis de la Tismana pentru a reinvia Manastirea Lainici, unde aduna din nou o obste de 30 de monahi. Dupa moartea sa, intre 1810 si 1817, cativa boieri din Targu Jiu: Nicolae Brailoiu, Raducanu Mardanescu, Stanca Maldarascu si Iosfic Farcasescu, din Farcasestii Gorjului, au construit actuala biserica din zid a Manastirii Lainici, care a fost sfintita de catre Episcopul Galaction al Ramnicului cu hramul “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”.

In Manastirea Lainici a stat ascuns Tudor Vladimirescu deghizat in calugar, deoarece era urmarit de turci pentru ca luptase impotriva lor in razvoiul ruso-turc dintre anii 1806 si 1812. De aceea, in 1817 manastirea a avut de suferit, fiind devastata de turci; calugarii au fost alungati, iar lui Maxim monahul i s-a taiat capul.

Dupa mai-sus-numitul Schimnic Atanasie, care a fost staret la Lainici, este vrednic de amintit marele staret – “Luceafarul Lainiciului” – cum este numit de Sfantul Calinic de la Cernica, Cuviosul Irodion Ionescu.

Cuviosul Irodion Ionescu a fost staret in Manastirea Lainici intre 1854 si 1900, cu intermitente. El a fost adus de la Manastirea Cernica si numit staret de Lainici de catre Sfantul Ierarh Calinic, imediat dupa numirea sa ca episcop la Ramnic. Cuviosul Irodion i-a fost duhovnic in toata aceasta perioada. Se consemneaza chiar, in viata Sfantului Calinic, cele doua minuni pe care le-a facut in drum spre Lainici, la duhovnicul sau.

Primul razboi mondial, intre 1916-1918, a fost nemilos fata de Manastirea Lainici, distrugand-o complet; trupele germane au intrat cu caii chiar si in biserica, facand focul in ea si profanand-o peste masura. Pana azi se mai pastreaza scrijelite pe peretii din altar numele unor soldati si ofiteri care au dormit acolo si au profanat biserica. Au fost furate de catre soldatii germani toate odoarele de pret, inclusiv clopotele. Arhiva Manastirii, care era de 16 metri liniari, a fost arsa, precum dovedesc documentele vremii. Cimitirul a fost devastat si profanat, toate crucile fiind smulse si calcate in picicioare. Dupa razboi nu se mai cunosteau mormintele, ce au ramas neidentificate ana astazi.

In 1929 a fost trimis de la Manastirea Frasinei un grup de 6 monahi, avandu-l staret pe Cuviosul Visarion Toia, care au ridicat din ruine Manastirea, construind cladirile necesare si introducand viata de obste cu un regim ascetic sever, intocmai ca la Manastirea Frasieni. Datorita seriozitatii, disciplinei duhovnicesti si slujbelor care se savarseau aici, manastirea devine tot mai cautata de numerosi credinciosi din imprejurimi. Duhul sfintilor parinti din vechime, ce au locuit aici, dinamiza viata duhovniceasca.

Dupa 1947, cand vine la conducere regimul comunist, manastirea Lainici este lovita iarasi fara mila. In aceasta perioada incepe construirea caii ferate Bumbesti-Livezeni, precum si modernizarea Drumului National, pe aceeasi distanta. Muncitorii care au executat viata bisericeasca din manastire asemenea unor invadatori pagani, ocupand toate terenurile manastirii si amplasand aici baraci. Prin astfel de cruzimi a trecut Manastirea Lainici pana in 1957, cand toti aceeia care au ocupat cea mai mare parte a spatiilor manastirii au parasit, cu mare greutate acest loc.

In 1961 Manastirea Lainici este desfiintata ca manastire independenta, ramanand cu titlul de “casa de oaspeti”. Pana in 1970 usile bisericii au fost inchise cu lacatul, nemaipermitandu-se sa se faca slujbe decat in unele Diminici si sarbatori religioase.

In 1975 a venit ca staret P.C. Arhim. Caliopie Georgescu, care a inceput sa mai faca unele imbunatatiri in viata manastirii, favorizat fiind si de politica vremii, care parea sa fie mai blanda si mai omenoasa. Astfel, dupa 1983, datorita novicilor care au inceput sa se inmulteasca, introduce din nou randuielile ascetice monahicesti, respectiv slujbele de la miezul noptii si nemancarea de carne in obste, lucrul ce a dus la o viata duhovniceasca mai buna.

Dupa Revolutia din 1989, ca urmare a afluentei crescande de credinciosi, in Manastirea Lainici se simtea nevoia unei biserici mai mari si mai incapatoare. In Duminicile si la marile sarbatori religioase se faceau slujbe in aer liber.

In iulie 1990 s-a pus piatra de temelie pentru noua biserica-catedrala, de catre Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor al Olteniei. Biserica a fost inceputa, proiectata schematic si construita pana la stadiul structurii de rezistenta de catre Ing. Ioan Selejan, actualmente Preasfintitul Episcop al Covasnei si Harghitei.

Noua biserica-catedrala din Manastirea Lainici este inedita prin planul sau arhitectonic, cuprinzand doua biserici suprapuse. Acest lucru a fost impus pe de o parte de planul fizic al terenului, in panta, acesta creand necesitatea unui subsol. Pe de alta parte, precum se cunoaste, Istoria Bisericii Crestine pana in zilele nostre a cunoscut doua perioade fundamentale: prima perioada de la anul 1 pana in anul 313, respectiv pana la Edictul de la Milano al Imparatului Constatin cel Mare, perioada bisericii din Catacombe, in care s-a varsat cel mai mult sange si au murit milioane de mucenici pentru Hristos, acesta fiind fundamentul si temelia Bisericii Crestine; si a doua perioada, de la anul 313 pana in zilele noastre.

Asemeni impartirii Istoriei crestine in cele doua perioade fundamentale, tot astfel s-a impartit si planul arhitectonic al Noii Biserici.

Insa aspectul cel mai inedit al acestei biserici este tematica iconografica, care intentioneaza, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa se realizeze. Astfel, biserica de la subsol va fi destinata Bisericii din Catacombe, pictandu-se viata crestinilor de la anul 1 pana in anul 313, reprezentandu-se majoritatea Sfintilor si martirajelor cunoscute din istoria Bisericii si din Sfanta Traditie.

In pictura bisericii de deasupra, se vor marca cele mai importante momente din istoria bisericii crestine, cu cei mai reprezentativi Sfinti din toata lumea si din toate timpurile. In prezent, in Manastirea Lainici sunt 35 de supravietuitori.

Staretul Sfintei Manastiri Lainici : Arhimandrit Ioachim Parvulesc