POARTA SARUTULUI

Poarta Sărutului este Templul Sarutului, cetatea fără uşi şi fără oprire a strămoşeştilor ceremonii ale statornicirii, unde bărbatul îşi găseşte femeia - jumătatea vieţii împreunându-se pe vecie într-o uniune. Este Arcul de Triumf al iubirii, săratului şi contopirii prin a cărui fastuoasă, largă deschidere se continuă scurgerea (Via Sacra); şi cei care intră, uniţi prin sărat şi lege, curg mai departe, împreunaţi, fără de sfârşit viaţa lor repetându-se asemănător şi totuşi nu. în alte infinite făpturi.

Ideea despre sărat 1-a preocupat pe artist din tinereţe când a realizat opera „Săratul" din Montparnase în care prezintă „viziunea iubirii fără moarte" prin figurarea formelor stilizate ale buzelor, braţelor, sânilor şi picioarelor, sugerare a fizionomiilor bărbatului şi femeii.

El realizează după trei decenii la Târgu-Jiu opera monumentală Poarta săratului (Templul sărutului), unde săratul este într-atât de stilizat prin dispariţia formelor de mai sus, încât nu a mai rămas decât configurarea ochilor îndrăgostiţilor ca o ultimă sugerare a iubirii şi a vieţii, unica licărire a sufletului omenesc.

Ochii figuraţi ca două emisfere reprezintă iubirea, contopirea prin dragoste între bărbat şi femeie. Dar înţelepciunea artistului merge atât de departe încât în această uniune a ochilor el vede contopit totul: universul întreg, pământul, luna - femeia şi soarele - cerul – bărbatul.

In cele două emisfere uşor vizibile de la distanţă s-au unit într-o entitate perfectă toate formele câte există în natură. Brâncuşi este singurul sculptor din lume care a reuşit să spună care este forma spiritului - esenţa firii. Spiritul este identificat aici cu o jumătate de sferă care-şi găseşte cealaltă jumătate şi se uneşte cu ea născând sfera care aduce cu un ou cu vârful în jos (dacă privim cu atenţie) şi care nu este un ou oarecare, ci este acela care a generat universul întreg, oul cu vârful în jos îndreptat spre pământul mamă, a toate făcător şi născător.

Cel ce vine în vizită, poate deserva că înainte de trecerea drumului drept al legii pe sub poartă, din el se despart două alei strâmtorate şi cotite una spre dreapta şi alta spre stânga porţii, fiecare trecând pe lângă câte o bancă   incomodă   din piatră, cioplită grosolan, şi arată ca ceva posomorât care nu te atrage ca să şezi. Aceste două alei reprezintă căile celor fără de lege care pierzând drumul drept de sub Arcul de Triumf, rătăcesc pe aiurea, aceştia sunt fiii risipitori şi băncile sunt destinate numai celor ce se opun vieţii fireşti, celor ce neagă familia, nehotărâţilor, celor care se opun devenirii integrării. Poarta a fost ridicată în 1937 şi finisată în 1938. cele 2 bănci cioplite din piatră de Banpotoc. destinate iniţial a fi amplasate în nişele din Aleea scaunelor, au fost fixate de sculptor de o parte şi de alta a Porţii sărutului, legându-le semnificaţia de această operă.

 LIVE

 

Vezi si:

Masa Tacerii

Coloana Infinitului

Aleea Scaunelor

Muzeul Constantin Brancusi