GHEORGHE TATARESCU

(1886 - 1957)

S-a născut în localitatea Poiana - Gorj, la 22 decembrie 1886. Minte ageră de gorjean, jurist de profesie, jurnalist şi diplomat, se remarcă încă din tinereţe ca un apărător ferm al unităţii naţionale şi integrităţii teritoriale a României.

A urmat liceul "Carol I" din Craiova si Facultatea de Drept la Universitatea din Bucuresti. In 1912 si-a sustinut doctoratul in drept la Paris.

S-a angajat ca avocat al statului dar a debutat ca publicist cu articole in „Vointa nationala", „Semanatorul" si „Neamul romanesc".

A participat atat la razboiul balcanic cat si la razboiul de reintregire a neamului.

Inscris in P.N.L din 1912, in scurt timp a ajuns deputat al aceluiasi partid; intre 1923-1928 a detinut functia de subsecretar de stat la Interne in guvernele liberale si s-a impus ca lider al aripii tinerilor liberali; din 1932 a devenit presedintele P.N.L Gorj.

Remarcat de regele Carol II el a fost numit prim-ministru in perioada 1934-1937, timp in care a urmarit punerea in practica a principiilor liberale si promovarea unei politici externe care garanta statu-quo-ul teritorial.

El n-a uitat insa niciodata Gorjul si in colaborare cu sotia sa Arethia Tatarescu, l-a sprijinit politic, economic si cultural contribuind la ridicarea unor obiective industriale gorjene, precum: Fabrica de tigarete, Fabrica de confectii, Topitoria de canepa si Uzinele Sadu, dar si monumente istorice si de arta.

In perioada urmatoare, tulburata de miscarile extremiste si atitudinile revizioniste el va fi implicat activ in functii din conducerea statului, fiind ministru, prim-ministru, consilier regal, ambasador al Romaniei in Franta trebuind cu durere sa accepte sfartecarea Romaniei Mari in vara anului 1940.

Arestat in vremea guvernarii antonesciano-legionare dar eliberat in urma interventiei Elizei Bratianu, respins de partidele istorice el a fost din ce in ce mai mult izolat politic. A acceptat colaborarea cu regimul comunist, a intrat in guvernul Petru Groza si in 1947 a condus delegatia romana la Conferinta de Pace de la Paris. A incercat sa se opuna fatis comunizarii si sovietizarii Romaniei dar a fost inlaturat. Arestat in 1950 a fost inchis la Sighetul Marmatiei. Eliberat mai tarziu se va stinge din viata la 28 martie 1957, fiind inmormantat in cimitirul Bellu din Bucuresti.