IULIU MOISIL

(1859 - 1947)

A vazut lumina zilei in anul 1859 in Nasaud, unde a efectuat si studiile preuniversitare.

Dupa absolvirea liceului a urmat cursurile Universitatii si Politehnicii din Viena obtinand titlurile de profesor si inginer.

In 1886 a trecut muntii Carpati stabilindu-se mai intai in orasul Slatina, apoi, din 1894, in Targu-Jiu la Gimnaziul real unde a colaborat fructuos cu St.N. Bobancu.

A contribuit la fondarea Muzeului Gorjului, iar ca profesor si director al Gimnaziului „Tudor Vladimirescu", Iuliu Moisil a avut un rol important la modernizarea invatamantului gorjean.

A fost editor de reviste, initiator de societati si manifestari culturale, intemeietor de banci populare.

Revenit în ţară este numit în anul 1886 profesor la catedra de fizico-chimie şi naturale a gimnaziului din oraşul Slatina, după care în 1894 se transferă la Gimnaziul „Tudor Vladimirescu" din Târgu-Jiu, iar în anul următor este numit director al acestui gimnaziu.

Desfăşoară activitatea didactică la nivelul pregătirii sale, scrie cărţi şcolare apreciate pe plan naţional, scrie de asemenea articole la reviste importante despre: Muzeul Gorjului în revista Arhivele Olteniei; Amintiri despre foştii mei elevi în Almanahul Tinerimii; Nicu D. Miloşescu în arhivele Olteniei şi multe altele.

Alături de alte cadre didactice cu renume precum Ştefan Bobancu, Rolla Piekarski, Alexandru Ştefulescu, a luat parte la „renaşterea" culturală a Gorjului.

Un bun patriot, editează revista „Amicul Tinerimii", solicitată şi difuzată pe întreg teritoriul ţării, la instituţii şi persoane particulare din Transilvania, Banat, Bucovina şi în unele oraşe din străinătate ca: Paris, Viena, Stuttgart, Sofia, Budapesta, etc.

Unele patimi politice ale vremii îl determină să plece din Târgu-Jiu după 1905, dar nu a uitat niciodată acest oraş în care a petrecut o bună parte din viaţă, a cunoscut oamenii meleagurilor gorjene, s-a împrietenit cu ei, a lucrat împreună şi a dăruit ce avea mai bun ca un cărturar de marcă.

Intre 1906 - 1931 a desfăşurat activitatea de bibliotecar la Institutul Geologic din Bucureşti şi ca şef al Muzeului şi Bibliotecii Şcoalelor.

Işi petrece anii bătrâneşii în oraşul natal Năsăud, unde desfăşoară o intensă activitate culturală.

Pentru meritele sale este ales membru de onoare al Academiei române în anul 1943. Trece în lumea veşnică la 28 ianuarie 1947.