Stefan Bobancu

Fiul croitorului Nicolae Bobancu, s-a născut în Şcheii Braşovului în anul 1855.

După ce frecventează cursurile şcolii primare şi ale liceului în oraşul natal, urmează Facultatea de litere, secţia istorie la Universitatea din Bucureşti.

Activează mai întâi cu profesor la Ploieşti şi apoi la Liceul Şaguna din Braşov. A predat istoria aşa cum se preda înainte în România, şi nu după manualul falsificat de Ministerul învăţământului din Budapesta - Braşovul aflându-se sub tutelă ungurească.

Fiind tracasat, a fost forţat să-şi dea deminisa. Devine redactor la Gazeta Transilvaniei, unde prin articolele scrise înfiinţează politica de asuprire străină, pentru care a ajuns în temniţele din Ungaria.

Pledând înfocat pentru cauza naţională şi socială a românilor din Transilvania, este urmărit continuu, încât în 1990 trece munţii şi se stabileşte la Târgu-Jiu unde ajunge profesor şi director la Gimnaziul „Tudor Vladimirescu", recent înfiinţat. Aici a predat istoria, geografia, româna, germana şi latina, căutând să sădească prin lecţiile predate lupta patriotică în rândul elevilor.

Paralel cu activitatea didactică, devine animatorul mişcărilor culturale din oraş şi judeţ. A colaborat la revistele „Şezătoarea Săteanului", „Amicul Tinerimii" şi a editat pe cheltuiala sa ziarul "Românismul" în anul 1913, care din anul 1914 apare sub numele de „Unirea Neamului", iar din 1920 sub numele de „Secera".

în timpul ocupaţiei germane din primul război mondial, după o condamnare severă la domiciliul său, duşmanii l-au predat autorităţilor maghiare şi este ţinut din nou la închisoare.

Este repus în libertate în anul 1918 la intervenţia energică a guvernului României şi se reintoarce la Târgu-Jiu. Pentru meritele sale de luptător fervent împotriva ocupaţiei străine, gorjenii l-au trimis ca deputat în parlamentul României întregite.

Ştefan Bobancu, omul, românul, cărturarul, a înfruntat cu demnitate loviturile duşmane şi suferinţele mari în timpul vieţii sale. Moare la 23 decembrie 1940 în Târgu-Jiu.

Fac precizarea că printre personalităţile de marcă care au fost odată în Gorj; s-au numărat şi generalii Gheorghe Magheru şi Christian Tell, despre ale căror biografii am scris în partea a Il-a, capitolul VI al lucrării de faţă.