Râul Olteţ a săpat de-a lungul mileniilor în calcarul munţilor Parâng şi Căpăţânii minunatele chei şi numeroase formaţiuni carstice, unele din cele mai importante monumente ale naturii din nordul Olteniei.

Cheile Olteţului, cu pereţii lor verticali, distanţaţi la 3-4 metri în partea inferi­oară şi la 10-20 metri în cea superioară, permit urmărirea mai multor nivele de eroziune.

Cunoscută şi sub numele de Peştera lui Pahomie, Peştera Polo­vragi este situată pe malul stâng al Olteţului la altitudinea de 670 m şi la 20 m înălţime faţă de talvegul râului. Ea se găseşte la cea 1km nord de satul Polo­vragi şi la 500 m de Mănăstirea Polovragi din aceeaşi localitate. Se poate ajunge aici din DN 67, Tg-Jiu-Rm.Vâlcea, la cea 5 km nord de intersecţia cu satul Polovragi. Peştera a fost modelată de apele Olteţului în banda de calca­re jurasice, lată de 1-1,5 km, din sudul Munţilor Parâng şi Căpăţânii. Deschiderea mare, orientată spre vest, se găseşte lângă drumul forestier care urcă în chei.

Este o peşteră mare, cu lungimea totală de peste 10000 m, situându-se, din acest punct de vedere, pe primele locuri între peşterile din ţară.

Este alcătuită dintr-o galerie principală, orizontală, din care se desprind, în special în prima şi în ultima porţiune a ei, culoare laterale mici, multe dintre ele colmatate cu aluviuni. De-a lungul galeriei principale pot fi distinse trei sectoare.

Primul sector se întinde de la deschidere şi până la Culoarul Stâlpului şi începe cu două culoare laterale mici, mai important fiind cel din dreapta, Culoarul Liliecilor.

Galeria, electrificată în 1984, are lăţimi în jur de 10 m şi înălţimi de 2-8 m. Sunt foarte frecvente hornurile, prăbuşirile şi scurgerile din tavan.

Cel de-al doilea sector, Sectorul Ogivă, este delimitat de Culoarul Stâlpului şi Culoarul Sufocant. El începe după aproximativ 400 m de la intrare şi pe parcursul lui galeria îşi menţine lăţimea, însă devine mult mai scundă (1—2,5 m ); gradul de concreţionare se reduce, iar plafonul, aproape plan, corespunde la o faţă de strat.

Ultimul sector, cuprins între Culoarul Sufocant şi capătul nordic al galeriei, continuă peştera până în dreptul unui sorb aproape colmatat. în această porţiune, atât lăţimea cât şi înălţimea galeriei se reduc, sinuozita­tea se accentuează şi se observă multe prăbuşiri şi material aluvionar.

Coborând câţiva metri sub drum, chiar în dreptul portalului, atingem o mică platformă de pe care putem admira spectacolul Cheilor Olteţului. Cheile pot fi străbătute de la un capăt la celălalt chiar pe firul apei, pe un tra­seu de 3 ore, pentru vizitarea versantului stâng al Olteţului.

Urcând de la peşteră pe drumul forestier, admirăm panorama pereţilor calcaroşi, trecem peste două viaducte şi, după jumătate de oră, ajungem în frumoasa poiană "După piatră", un loc larg, cu multă iarbă, pini şi mesteceni, făcut parcă anume pentru popas. De lângă cabana forestieră aflată aici, o potecă urcă prin defrişare în versantul stâng. După 40 minute atingem o şa, cu largi privelişti spre Munţii Căpăţânii şi Parâng.

Poteca lată ne conduce apoi spre sud, pe culme, pe lângă pădurea de fagi şi prin melancolice poieni cu meste­ceni. Pe traseu întâlnim aşa numitul "Obor al Jidovilor", pe seama căruia circulă multe legende. în realitate, este un relief structural al calcarelor, o reflectare în morfologie a alcătuirii geologice. Poteca ne scoate apoi pe cul­mea golaşă a dealului, unde se află cioplită cu litere chirilice, tocită de vân­turi, Crucea lui Ursache, ridicată aici în 1808. Risipite printre pietre, putem zări cioburi de ceramică dacă, rămase de la cetatea aflată cândva în acest loc. în zarea fumurie vedem câmpiile şi casele ca nişte jucării legănate de murmurul Olteţului.

Vezi si:

Pestera Muierilor

Pestera Closani