TOPONIMIA ORASULUI TG JIU

Inceputurile formării numelui localităţii noastre se situează în vremuri îndepărtate, greu de precizat, dar ceea ce se ştie este faptul că a urmat un curs firesc, fără ingerinţe, şi are istoria sa.

înainte de cucerirea Daciei de către romani, precum şi în timpul stăpânirii romane şi al formării poporului român, aşezarea aceasta purta numele de origine dacică de ,, Ar cina" iar râul ce o traversa purta numele de „Rhabon" sau „Arhabon". Aşezarea şi râul se aflau într-o legătură de frăţietate.

Primele documente referitoare la nume apar în sec. I-II e.n. în harta Daciei întocmită de geograful Ptolomeu care a însemnat localitatea „Arcina" pe locul unde se află Târgu-Jiul de astăzi. La rândul lor, Vasile Pârvan în „Getica" într-o hartă sugestivă, ca şi C. Ciurescu în harta „Dacia" înainte de cucerirea romană, localizează Arcina tot în partea superioară a Jiului. Situat „la întretăierea marilor drumuri ce treceau din sudul Olteniei spre ţara de dincolo de munţi şi dinspre Ţara Severinului spre trecătoarea de nord, peste munţi, apărată de Castrul de pământ de la Bârleşti (Bumbeşti-Jiu), ridicat de Cohorta a IV-a Cypriia, şi apoi de Castrul de piatră al Cohortei I Britanică Aurelia - Antoniniană, târgul Arcina a capacitat, ulterior, întreaga viaţă social-economică din zonă, reuşind în timp să atragă scaunul cnezial de la Curtea I Curtişoara şi înlesnind schimburile de produse dintre zona de nord şi cea de sud a Rhabonului (Jiul)".

Pe parcursul timpului, numele de Rhabon al râului s-a schimbat în cel de Salila care a evoluat în cel de Jil, Jul, Jiu şi însemna apă. S-a schimbat de asemenea şi numele localităţii din cel de Arcina în cel de „Jiul" care apare pentru primadată într-un document din 23 noiembrie 1406 al lui Mircea Vodă cel Mare, după care vom vedea mai pe larg în capitolul IV din partea a doua a lucrării.

Ulterior într-un document din 20 martie 1429 al Domnitorului Dan al II-lea (1420-1431) - despre care de asemenea scriem mai în detaliu în partea a Il-a, capitolul IV, oraşul purta ca şi astăzi numele întreg de Târgul-Jiului. De pe la 1429 în toate documentele oficiale, fără rezerve, localitatea va purta numele de Târgul-Jiului .

Apare astfel, o legătură firească între numele râului şi cel de târg al localităţii - după destinaţia ei timpurie pentru practicarea comerţului ca să dea naştere numelui oraşului, pe care 1-a purtat cu demnitate timp de 6 secole şi îl va purta în vecii, vecilor.

„Tg Jiu, ca şi alte târguri, îşi are numele după râul ee-1 străbate, având deci un dublu nume... Acest fenomen toponimic este caracteristic românesc, căci nu apare în nici o altă ţară. Aceasta este o dovadă că în epoca voievodatelor separate, dinainte de întemeiere, erau pe văi anumite puncte de adunare ale negustorilor, unde se ţinea târgul văii respective în jurul căpeteniei din acest loc".

„Târgu-Jiului a fost o aşezare unde a avut loc schimbul de mărfuri şi între ţăranii satelor din mai mare sau mai mică apropiere. Fenomenul a fost general pe tot teritoriul românesc. Când astfel de aşezări se găseau pe un drum important de comerţ şi erau ajutate şi de împrejurări politice şi economice favorabile, ele se dezvoltau şi ajungeau adevărate târguri sau oraşe, reşedinţe administrative şi militare cu un număr mai însemnat de locuitori. Astfel s-a petrecut cu Târgu-Jiu".

Pentru cunoaşterea etimologiei cuvântului „Târg" este . cazul să amintim că el corespunde celor folosite în mai multe limbi: tragă în limba veche slavonă; targ în poloneză; torg în ruseşte; trag în bulgară şi trg în sârbă. Conţinutul noţiunii de târg este sinonim cu grecescul „ayora" - piaţă publică, staţiune comercială şi cu latinescul „forum" care înseamnă piaţă, loc de negoţ, târg de vite, de legume, de peşte, de vin etc. De unde tragă = ayora = forum = târg.

Printr-o apreciere care se potriveşte de minune, Târgu-Jiul înseamnă Târgul-Apei sau Târgul de lângă apă, deoarece încă din timpul romanilor el era considerat o staţiune comercială. Această titulatură se justifică şi prin faptul că oraşul avea şi târg de săptămână - joia - care un timp s-a desfăşurat pe malul Jiului Mic în faţa bisericii Catedrală, iar mai târziu s-a mutat la sud de insulă, care a devenit Grădina Publică"

în secolul al XlII-lea „Târgul de lângă apă" devine, reşedinţa voievodului Litovoi - Litovoi Gorjeanul - cum îl numea istoricul N. Iorga, acesta lăsând în urmă fosta reşedinţă de la „Curte" care devine Curtuşoara, denumire transmisă până în zilele noastre.

într-o altă variantă, se spune după tradiţiune, că oraşul ar mai fi purtat şi numele de Târgul-Frăsinet împrumutat de la planta medicinală dictamnus fraxinella, sau Târgul cu Flori.