Satul Runcu (2 km) prin Cheile Sohodolului – Bucium (4 km)

Cheile Sohodolulu, ce se desfăşoară pe 2 km in platforma Gornoviţa, incep de la piciorul muntelui, de acolo de unde se termină satul Runcu in partea de nord, de la izvorul Gilciomiţa captat pe conducte pînă la Tirgu Jiu. Runcul este cunoscut in fiecare uzină, apartament sau pe stradă de la pompele ce răcoresc setea călătorilor. Odată - e mult de atunci - din locul in care ne aflăm la intrarea in chei) şi pînă la izvorul fermecat, din gura defileului – Sohodolul curgea numai şi numai sub pămînt, printr-un imens tunel, pe care apa şi-l săpase incetul cu incetul, ca un sfredel pe sub munte. Tunelele cele două, de care am pomenit, sunt numai o palidă icoană a tunelului celui mare şi pe dedesubtul căruia - acum cine ştie cate mii de ani - Sohodolul alerga de aici şi pînă dincolo, in capătul Runcului. Bolta lui s-a prăbuşit mereu, bucată cu bucată, mîncată de apa ploilor de deasupra şi de apa Sohodolului de de desubt o vale, o albie de rîu, aşadar, săpate de jos in sus şi care a fost tăiată odată, un singur uriaş tunel.

Aşa au luat naştere cheile Sohodolului, locuri care, cu magnetismul lor au făcut pe oamenii de ştiinţă manuitori ai cuvintelor pentru a le reda pitorescul. Valea, in chei, are fundul ocupat de apă şi reprezintă numai albia minoră. Atracţia acestei zone o oferă in primul rînd relieful carstic. Cu toate că este o rocă tare, dură, care opune o rezistenţă mare apelor incărcate cu bioxid de carbon ce curg peste ea, calcarul se lasă dizolvat, şi la scara multimilenară a timpului geologic, acţiunea de dizolvare se face simţită. La suprafaţa pămîntului şi in interiorul masivelor calcaroase, dizolvarea calcarului se face in contact cu apele ce curg permanent, sau cu apele provenite din precipitaţii.

Râul cu apa sa repede şi limpede se strecoară pe alocuri in patul aluvial dand naştere la Sohodol (etimologic inseamnă , ”Valea Seacă” in timpul verii) ca apoi să apară in puncte diferite pînă in satul Stroeşti din comuna Arcani, sub formă de izvoare, cel mai viguros fiind izvorul Jaleşului.

Asupra rocilor calcaroase se conjugă procesele de coroziune, eroziune şi biochimice, făcîndu-şi loc apariţia unor fenomene carstice de suprafaţă – exocarstice (Iapiezurile, doilinele, avenele, uvalele, poliile, văile carstice cu chei, ohodolurile etc.) şi formele carstice de adancime-endocarstul (peşterile cu interiorul lor modelat de eroziune, coroziune şi de precipitarea chimică şi altele).

De cite ori soseşte la Runcu, inainte de a intra in chei, turistul trebuie să urce "cornetu1" o jumătate de oră, pe poteca de la nord de căminul cultural, pentru , a privi măreţia cheilor, panglicile argintii ale pietrişului arid din albia Sohodolului, drumurile Gorjului şi turnurile fumegande ale Combinatului de lianţi şi azbociment Barseşti. De acolo de sus, din buza răsfrantă a calcaru lui sfîrtecat in forme ciudate, de pe pietrele dizolvate sau dezagregate de apă şi ger, vedem cum argintul viu al apei se furişează pe lîngă şoseaua constructorilor socialismului.

Brazii şi fagii sosesc din munte, in maşini. Hăulitul straniu al ţapinanarilor localnici, care aduceau săptămîni in şir buştenii pe apă, luptînd cu valurile, roşi de boli, a dispărut. Din dreptul căminului cultural, peste un pod suspendat trecem in şoseaua forestieră ce intră in chei, sau continuandu-ne drumul 100 de m prin faţa izvorului Gilciomiţa ajungem in aceleaşi drum, Cheile Sohodolului, numite şi Cheile Runcului, işi desfăşoară măreţia pe intreaga porţiune prin care rîul Sohodol străbate rocile calcaroase. Fenomenul se va repeta pînă la km 12, dar pe distanţe mai mici.  Accesul automobiliştiilor pe şoseaua forestieră fiind lesnicios, se poate admira Întreaga vale cu o

succesiune de chei (canioane). Aici, in "Gura văii", rîul Sohodol, a creat o "gură de sac" prin care s-au scurs toate materialele aduse de apă şi s-au depus alături de cele ale rîului Jaleş in depresiunea Runcu, formînd un uriaş con de dejecţie, pe care este aşezat satul Runcu. De pe podul de beton se pot admira

panorama intrării in chei, formele rotunde ale munţilor ce se pierd deasupra satului Dobriţa, o parte din casele satului Runcu, plopii ce urmăresc in aval malurile rîului, Înaintăm in sălbăticia şi grandoarea cheilor, pe inălţimile ameţitoare cu pereţi prăpăstioşi, gurile de peşteri şi hornuri sînt răspandite haotic iar stîncile la limita superioară a versanţilor par turnuri de cetăţi medievale. Pe malul

drept al rîului, la intrarea in chei, ne apare sus in coastă peştera Popii, larg deschisă, loc de adăpost al omului preistoric.

Aspectu1 canionian devine fascinant, lăţimea firului văii este de 8-10 m sau chiar mai ingustă. Petele de cer se lasă cu greu observate deasupra pereţilor ce par, pe alocuri, că se apropie. Stancăriile sure se inalţă ca nişte castele voievodale, ruinate de vreme.

Caleidoscopul de culori este specific fiecărui anotimp. Pe fondul cenuşiu al pereţilor de calcar ce parcă barează la fiecare cotitură şoseaua sinuoasă, terra rossa străluceşte portocaliu, mai ales primăvara, cand stîncile in partea superioară a versanţi lor sînt imbrăcate in insule de flori galbene şi albastre, reziduurile rezultate din descompunerea calcarului se preling pe pereţii verticali şi stancăriile au culoarea portocalie ce se imbină cu strălucirea maroului teracotei şi ocrului. În vară culorile se deschid, iar toamna devin mohorate, iarna spectacolul e feeric, peisajul are mai multă candoare şi gingăşie.

La locul numit "Lunca cu pruni" se află un perete de stîncă cu desene rupestre. "Cea de-a treia staţie preistorică unde am descoperit de asemenea nişte desene, este Runcu. La nordul acestui sat, pe malul stîng al Sohodolului, pe peretele unei roci de mari dimensiuni, netedă, am descoperit din nou numeroase desene.

Cheile Sohodolului, numite şi Cheile Runcului, işi desfăşoară măreţia pe intreaga porţiune prin care rîul Sohodol străbate rocile calcaroase. Fenomenul se va repeta pînă la km 12, dar pe distanţe mai mici. Accesul automobiliştilor pe şoseaua forestieră fiind lesnicios, se poate admira intreaga vale cu o

succesiune de chei (canioane). Aici, in "Gura văii", rîul Sohodol, a creat o "gură de sac" prin care s-au scurs toate materialele aduse de apă şi s-au depus alături de cele ale rîului Jaleş in depresiunea Runcu, formînd un uriaş con de dejecţie, pe care este aşezat satul Runcu. De pe podul de beton se pot admira

panorama intrării in chei, formele rotunde ale munţilor ce se pierd deasupra satului Dobriţa, o parte din casele satului Runcu, plopii ce urmăresc in aval malurile rîului, Înaintăm in sălbăticia şi grandoarea cheilor. Pe inălţimile ameţitoare cu pereţi prăpăstioşi, gurile de peşteri şi hornuri sunt răspandite haotic iar stîncile la limita superioară a versanţi lor par turnuri de cetăţi medievale. Pe malul drept al rîului, la intrarea in chei, ne apare sus in coastă peştera Popii, larg deschisă, loc de adăpost al omului preistoric, aspectul canionian devine fascinant, lăţimea firului văii este de 8-10 m sau chiar mai ingustă. Petele de cer se lasă cu greu observate deasupra pereţilor ce par, pe alocuri, că se apropie, stîncăriie sure se inalţă ca nişte castele voievodale, ruinate de vreme.

Ne continuăm drumul pe jos. La 200 m apare in faţă un perete de stîncă pe care şoseaua il ocoleşte, iar apa iese liniştită după o muncă istovitoare, printr-o boltă rotundă. Dă impresia că aici se găseşte izvorul Sohodolului. Privind in amonte pe firul apei, apare un tunel carstic, acţiune multimilenară a rîului.

Se ocoleşte stînca, un pilier, şi la capătul de nord al tunelului, deschiderea e mult mai mare, e o poartă de cetate prin care priveşti la celălalt capăt ca printr-un vizor uriaş. Alături, două deschizături in stîncă par nişte nări de animal. Prin ele, pe locul pe unde altădată a curs apa permanent, te poţi strecura cu uşurinţă pentru a admira bolta tunelului ce se deschide in inimă de stîncă şi in care undele Sohodolului poposesc parcă obosite de atîta luptă cu piatra, ca apoi să iasă liniştite prin fereastra opusă şi să curgă involburate. Suntem la locul atît de pitoresc, numit "Nările" unde putem imortaliza În fotografie aceste locuri sau să desfacem rucsacul pentru a mînca la o masă din lemn de mesteacăn şi plop. Şi dacă ne indreptăm cu atenţie privirile in creasta zimţată dinspre răsărit, la inălţimea maximă a versantului văii, observăm un "inel de piatră", o gură de peşteră prin care cine ştie cînd apa a curs involburată. Aici "La inel" se poate ajunge şi pe poteca ce urcă la nord de localul

consiliului popular comunal. Pînă la cabanele de la Bucium mai avem de parcurs pe şosea 4 km. Aspectul canionian a luat şfarşit. Valea se deschide, coastele sunt acoperite cu vegetaţie. În această zonă predomină granitele de Tismana. Ne apar in faţă munţii golurile alpine cu intreaga lor măreţie.

               La Măcărie se aude duduitul compresoarelor care exploatează granitul. După aproape 2 km ajungem intr-o "depresiune", ce o formează albia rîului in sectorul in care a scăpat de incorsetarea calcarului, plantatăcu nuci şi castani, pe sub a căror boltă maşina lunecă pe un drum drept "ca-n palmă". Suntem la "Căldarea", denumire ce corespunde perfect acestei forme de relief. Ieşim din acest cadru plin de verdeaţă şi, cotind brusc spre stînga, intrăm in cheile din "Vidrele", pe unde altădată numai vidra şi păstrăvii argintii se strecurau de-a lungul firului apei. Pe o distanţă de cîteva sute de metri ne găsim intr-un mic defileu, in care calcarulşi granitul se succed, ca, ocolind din nou spre apus, să-ţi apară in faţă o aşezare cochetă, multicoloră, cu căsuţe primitoare, restaurant şi cabane. Suntem in poiana de la Bucium.

Mica aşezare te cheamă cu răsunet transilvănean să te odihneşti, avînd asigurate condiţiile confortului modern; se poate servi masa la orice oră, camere mobilate in stil rustic, iluminat electric, apă curentă, restaurant. De aici, există posibilitatea să se facă excursii in Munţii Vilcanului, pînă În

depresiunea Petroşanilor. Intregul traseu parcurs este o incîntătoare zonă muntoasă cu peisaje demne de admiraţie, cu urme de istorie străveche, cu fenomene carstice de interes ştiinţific,  si cu floră şi faună caracteristice.

   Go Back

Sursa: Valea Sohodolului, itinerar turistic, Editura pentru Turism, Vasile Smeu