Targu-Jiu – Curtisoara – Balesti – Bumbesti-Jiu – Valea Sadului – Lainci

Plecînd din Târgu-Jiu în direcţia Curtisoara şi Lainici, inainte de părăsirea  entrului urban şi inscrierea pe bulevardul Ecaterina Teodoroiu spre platforma industrială nordică a oraşului, turiştii pot vedea câteva clădiri vechi ce se armonizează cu constructiile mai recente şi dau o notă personală. de pitoresc, centrului.

Pe latura vestica se află o cladire monument de arhitectură  servind ca sediu al Prefecturii judeţului, construită incă din anul 1868 şi restaurata cu grija de edili. Impodobita in interior cu frumoase fresce in stil oriental, cladirea a fost largită în anii din

urma cu o aripa nouă în partea dinspre bulevardul Brancuşi. Pe aceeaşi latura a pieţei, unde se intâlnesc străzile Tudor Vladimirescu şi Traian, calea Victoriei şi bulevardul Brâncuşi, se afla amplasată o constructie elegantă, cu pridvoare, locuri de confort şi taclale, sau cu unghere în care se mai aud parcă şoaptele şi freamătul unor vieti omeneşti stinse cu trecerea vremii. Este casa slugerului Barbu Gănescu de la 1790. Structura ei este din zidărie albă, iar acoperişul cu sită. Interesantă este arhitectura casei, caracteristică stilului românesc: de formă rectangulară, are pe latura vestică, un foişor cu stâlpi de  lemn, iar pe latura opusă, estică, sala musafirilor. Pridvorul e prevăzut cu coloane  rotunde, sprijinite pe baze pătrate şi terminate sus printr-un abac cu ciubuce,

pe care se reazimă arcurile dispuse in acoladă.

Placa memorială şi micile pietre diferite ca formă, modelate de natură, dispuse de-a lungul unor alei din parc de însuşi Brâncuşi, ne atrag atenţia că, în anii 1937-1938, a fost găzduit aici sculptorul, cu ocazia montării în aer liber a capodoperelor artistice ale oraşului.

În mijlocul Pieţei ViclOriei se Înalţă Mausoleul Ecalerinei TeoJoroiu, ridicat În memoria eroinei de la Jiu. Monumel1lul, creaţia a scu!p1orilei Milita Pătraşcu, una din ele\'ele lui Br[lI1cuş; la Paris. înf:1ţişează prin hasoreliefurile de pe cele patru laturi,

momenle însemnate din viaţa ECtiterinei Teodoroiu. Aici sunt depuse o:eminlele eroinei. aduse din pământul Moldovei şi reînhumate la 9 iunie 1921.

Înainte ele a intra pe bulevardul Ecaterina Teodoroiu, pe stânga, se vede clădirea cinematografului "Dacia", iar dacă se străbate o porţiune a străzii 11 Iunie, din care la stânga se rami Cică strada 13 Decembrie, se ajunge la un interesant monument de arhitectură - Cişmeaua Sâmboteanu.

Cişmeaua a fost construită la sfârşitul secolului al XVIII-lea de către clucerul lanache Sâmboteanu, fost ispravnic al judeţului Gorj. Reparată prin anii 1868 de fraţii Dănăricu, iar în 1902 şi1966 de primăria oraşului, cişmeaua constituia, până nu demult,

principala sursă de alimentare cu apă a oraşului. De-a lungul bulevardului Ecaterina Teodoroiu se înşiră numeroase constructii industriale: Inteprinderea de morărit şi panificaţie, inteprinderea de tigarete (construită în 1941), Inteprinderea de maşini-unelte pentru presare şi forjare, Fabrica de cărămizi "Unirea", Combinatul de prelucrare a lemnului, acesta din urmă realizat în anii 1959-1960. În cartierul Vădeni, la km 69 al DN 66 (prelungirea bulevardului Ecaterina Teodoroiu), se află Casa memorială Ecaterina Teodoroiu. Clădirea modestă, amenajată ca muzeu în anul 1959, datează din anul 1884. Aici a văzut lumina zilei, în anul 1894, Cătălina, unul din cei 8 copii ai lui Vasile şi ai Elenei Teodoroiu. În apropierea Combinatului de prelucrare a lemnului, în microcartierul ele locuinte, magazine şi şcoli, fac notă distinctă, casa şi biserica, ridicate la începutul secolului al XVIII-lea ele către Cornea Brililoiu.  

Continuând pe DN 66 prin lezureni, se ajunge la Curtişoara. Străjuit inspre nord de lantul munţilor Carpaţi, între care Parângul îşi poartă cununa de zăpadă până aproape de mijlocul verii, acolo unde se îngustează depresiunea cea largă şi insorită a Târgu-Jiului, lăsând loc de trecere râului de la care şi-a luat numele, îşi resfiră casele albe pe o terasă de deal, satul Curtişoara, sat cu nume de Constantin Brâncoveanu domnul Ţării Româneşti care a avut puternice legături cu Gorjul, a dat, în 1693 voinicie boierului

Drăghici Postelnicul să-şi strângă toţi românii din Cunişoara şi Păcăleşti, care pe unde se vor afla fugiţi (din cauza birului şia greutălilor de tot felul) şi să-i aducă la Curtişoara "unde vor avea pace de birul mărunt şi de dajdie şi de rânduieli, iar după putere, iar de celelalte să fie scutiţi". în sec. al XVIH-lea, pe lângă familia Poienarilor (a căror faimă

începuse să apună), găsim stăpân de moşie, în Curtişoara, prin cumpărătură, pe Radu Piştescu, cel mai vechi proprietar, pe care îl cunoaştem, al culei, interesant monument de arhitectură a dat în localitate.

Această stare de nesiguranţă a sporit, în timpul domniilor fanariote (1716-1821) când se practica o fiscalitate excesivă care genera numeroase acte de haiducie şi când puterea domnească - aproape inexistentă - nu putea să oprească desele incursiuni ale

bandelor înarmate de jefuitori plecaţi din paşalâcurile din sudul Dunării ce treceau prin foc şi sabie teritoriul de sub Carpaţi, mai după moartea Bălaşei, în 1839, Enache Stoian, fiul său care de câtiva ani îşi zicea Comoiu (după bunicul său Cornea), rămâne moştenitorul averii de la Cunişoara, pe lângă alte moşii şi acareturi.

În 1840 face reparaţii la culă, printre altele adăugând un mic balcon la cerdac, care nu se armoniza cu stilul clădirii. După un nesfârşit şir de procese, Enache Cornoiu, moare În 1843. Cu această ocazie s-a intocmit cartografia sau inventarul tuturor bunurilor sale, pe care rămâne epitroapă sotia lui Bălaşa.

  În incinta Culei, intr-un cadru deosebit de pitoresc s-a amenajat Muzeul Arhitecturii Gorjene. Satul traditional gorjenesc este reprezentat in muzeu prin case şi acareturi gospodăreşti aduse din subzonele etnografice ale judeţului (munte, deal şi câmpie), numai aici se mai simte parfumul satului de odinioară şi mai pot fi văzute conacul de plai si şopronul pentru animale, adus din Bumbeşti-Jiu, case ţărăneşti din Cărbuneşti, Ţicleni, Cirligei, casa cu etaj din Dobriţa, având la parter pivnita, iar la etaj

camerele de locuit, la fel ca şi casele de la Găleşoaia şi Plopşoru.

Autenticul construcţiilor Muzeului este completat fericit de prezenţa unor obiecte de tehnică populară, odinioară utilizate de locuitorii satelor şi de împodobirea camerelor cu ţesături şi cusături in stil gorjenesc. Aici se mai păstrează încă velinte, covoare, scoarţe, costume populare specifice zonelor judeţului, multe având vechime secuI ară.

O vizită la Muzeul de la Curtişoara ne face mereu să ne gândim la bunii şi străbunii noştri.

Urmând drumul naţional 66, spre Petroşani, încă neafectat de lucrările  idrotehnice, se ajunge la Bârleşti-Bumbeşti (17 km depărtare de Târgu-J iu) unde se văd ruinele Castrului Roman, ridicat în apropierea pasului Vâlcan pentru Cohrta a IV-a Cypria. Mărturiile arheologice au dovedit că iniţial Castrul a fost construit, in timpul împăratului Traian, iar în anul 201 a fost refăcută din piatră de Septimiu Sever şi Amoniu Caracalla. In incinta minelor Castrului de odinioară se află amenajat un popas turistic cu bufet şi căsuţe pentru cazare. La 3 km de ruinele Castrului Roman este localitatea, azi oraş, Valea Sadului, cunoscută prin frigiderele Fram, atât de căutate în toată ţara. Aici functionează singura scoală românească de pregătire a subofiţerilor de jandarmi.

Terminarea centrului muncitoresc Valea Sadului corespunde cu intrarea in defileul Jiului, cu un pitoresc sporit de sălbăricia locurilor. Mai intai Jiul in curgerea lui vijelioasă si-a tăiat albie cand mai largă, când mai îngustă, despărtind masivele muntoase

Parâng si Vâlcan. Apoi omul, cu puterea sacrificiului său, urmând firul de apa al Jiului a construit in 1947 calea ferată, strapungand muntele prin 39 runele şi drumul naţional, şarpe de bandă asfaltata care înlesneşte legătura intre Oltenia şi Petroşani, poarta de  intrare în Ardeal.

Intrarea in defileu este marcată nu doar de munţii cu fruntile de creste. Pe malul drept, al Jiului se văd ruinele Mânăstirii Visina.

 Go Back

Sursa: Drumuri spre Manastirile Gorjului, Alexandru Doru Serban, Editura Ager